Când prietena mea cea mai bună, Maria, mi-a aranjat o întâlnire „pe nevăzute”

Când prietena mea cea mai bună, Maria, mi-a aranjat o întâlnire „pe nevăzute”, nu știam deloc la ce să mă aștept. Spre surprinderea mea, Radu a apărut cu un buchet de trandafiri și un mic dar atent — un breloc cu inițiala mea. La cină, a fost politicos, atent și ușor de vorbit cu el. Când a venit nota de plată, am vrut să plătesc partea mea, dar a insistat să fie el cel care achită. Am plecat acasă fericită, convinsă că seara decursese minunat.

A doua zi dimineață, m-am trezit cu o notificare de la Radu și, sincer, mă așteptam la un mesaj drăguț. În loc de asta, mi-a trimis o „factură” glumeață, în care trecuse trandafirii, cadoul și chiar deschiderea ușii de la mașină drept „servicii de întâlnire”, alături de alte „taxe” amuzante, cum ar fi complimentele și „garanția pentru o a doua întâlnire”. Deși părea o glumă, unele pasaje sunau puțin prea serios, iar asta m-a făcut să nu știu cum să reacționez.

I-am trimis mesajul Mariei, care a fost la fel de surprinsă. Ea i l-a arătat iubitului ei, Cristi, care întâmplător îl cunoștea pe Radu. Ca să destindă atmosfera, Cristi a făcut o „factură” de răspuns, în glumă, cu expresii de genul „pentru că te-am prezentat unei persoane minunate” și „pentru că bunătatea vine uneori cu condiții”. Când Radu a văzut asta, s-a cam încurcat în explicații, iar eu i-am trimis doar un emoji cu degetul mare ridicat și am trecut mai departe.

Mai târziu, Maria m-a sunat râzând și cerându-și scuze, spunând că totul s-a transformat într-o poveste pe care n-o vom uita niciodată. Am păstrat brelocul — nu ca amintire de la întâlnire, ci ca suvenir al unui moment unic din lumea întâlnirilor de azi.

Până la urmă, am învățat că, oricât de frumoase ar fi gesturile, uneori pot fi interpretate greșit. Și că cel mai bine e să păstrezi lucrurile simple și să vorbești deschis de la început.