„Pune masa, avem musafiri” — a spus soțul meu, Andrei, când a intrat în apartament

Alina a rămas câteva secunde pe loc, cu mâinile pe marginea mesei. A simțit cum ceva se rupe în ea. Nu brusc. Nu cu zgomot. Ci încet, ca o ață veche care cedează.

S-a întors și s-a dus în dormitor.

A scos din dulap geanta mare, cea pe care o foloseau rar, la drumuri mai lungi. A început să pună în ea hainele ei. Doar ale ei. Fără grabă, fără lacrimi.

Olga a apărut în ușă.

— Ce faci acolo?

— Strâng.

— Unde pleci tu? — a ridicat vocea. — Sărbătorile sunt la ușă!

Alina nu a răspuns. A continuat să împăturească.

Andrei a intrat și el, iritat.

— Ai înnebunit? Avem musafiri mâine. Pune masa, ți-am spus!

Alina s-a uitat la el. Pentru prima dată după mult timp, l-a privit cu adevărat. Bărbatul cu tricou lălâu, burta ușor ieșită, telefonul lipit de palmă. Atât.

— Andrei, ai spus „avem musafiri”. Eu n-am fost invitată la nimic.

— Ce prostii vorbești?

— Nu sunt soția ta. Sunt bucătăreasa ta. Contabila ta. Femeia bună la toate.

Olga a izbucnit.

— Cum îți permiți?! Casa asta e a mea! Afară cu tine!

Alina a închis fermoarul genții.

— Exact asta fac.

A trecut pe lângă ei, calmă. În sufragerie, a început să deșurubeze becurile. Unul câte unul. Liniște. Doar clicul metalic.

— Ești nebună! — a țipat Olga. — Le plătesc eu!

— Le-am plătit eu, din salariul meu.

A scos din priză aparatele. A luat multicookerul, cadoul „cerut”. A luat perdelele cumpărate de ea. Chiar și covorașul de la ușă.

Andrei stătea blocat.

— Alina… hai să vorbim.

— Am vorbit cinci ani. Tu ai tăcut.

A ieșit pe ușă cu geanta într-o mână și cu plasele în cealaltă. Pe palier, aerul rece i-a lovit fața. A inspirat adânc.

A dormit în noaptea aceea la o colegă.

După Anul Nou, și-a închiriat o garsonieră mică, dar luminoasă. Și-a schimbat numărul. A cerut divorț.

Două luni mai târziu, Andrei a sunat.

— Mama e bolnavă. N-avem bani. Poți să ne ajuți?

Alina s-a uitat la pereții albi ai garsonierei. La liniștea ei.

— Sunt obosită, Andrei.

A închis.

În seara aceea, a aprins un bec. Doar unul. Și a zâmbit. Pentru prima dată, lumina era doar pentru ea.