DOLIU IMENS în România
Helmut Stürmer, una dintre figurile emblematice ale scenografiei internaționale, s-a stins din viață la vârsta de 83 de ani, potrivit unui anunț transmis de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. Artistul, recunoscut pentru viziunea sa inovatoare asupra spațiului scenic, considera că „esența teatrului se află în construcția spațiului, nu în decorativism”.
Doliu în România! A murit Helmut Sturmer, unul dintre cei mai mari scenografi români
Născut în 1942, la Timișoara, Stürmer a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1967, la clasa profesorului Paul Bortnovski. Debutul său profesional s-a legat de Teatrul de Stat din Sibiu și Teatrul Bulandra, unde a activat între 1968 și 1977. În acea perioadă, a realizat numeroase scenografii pentru teatre din Arad, Cluj, Brașov, Iași, Pitești, Ploiești și Timișoara, dar și pentru cinci producții cinematografice regizate de Dan Pița, Mircea Veroiu, Radu Gabrea și Alexandru Tatos.
În anii ’70, talentul său a fost remarcat și peste hotare. În 1971 și 1975, Teatrul Municipal din Köln l-a invitat să colaboreze la spectacole regizate de David Esrig și Roberto Ciulli, iar în 1976 a lucrat la Teatrul Municipal din München, pentru ca un an mai târziu să semneze scenografia spectacolului „Azilul de noapte”, în regia lui Liviu Ciulei, montat la Old Tote Theater din Sydney.
După 1977, Stürmer s-a stabilit în Germania, unde a continuat o carieră remarcabilă pe scenele europene. A colaborat cu importante instituții teatrale precum Théâtre de la Ville din Paris, Deutsches Schauspielhaus din Hamburg, Opera din Bonn, Theatre de l’Union din Limoges sau Opera din Karlsruhe. De asemenea, a lucrat constant și în România, la teatrele din Craiova și Cluj, fiind legat de o prietenie și o colaborare artistică de durată cu regizorul Silviu Purcărete.
În Germania, a devenit cunoscut în special pentru scenografiile sale de operă
În Germania, a devenit cunoscut în special pentru scenografiile sale de operă, iar în România a rămas în memoria publicului prin decorurile spectacolelor „Faust” (Teatrul „Radu Stanca” Sibiu, regia Silviu Purcărete) și „Hamlet” (Teatrul Național Cluj, regia Vlad Mugur), pentru care a primit premiile UNITER pentru scenografie. În anii 2007 și 2011, Asociația Criticilor de Teatru Maghiari i-a acordat distincția pentru cea mai bună scenografie a anului, pentru montările „Troilus și Cresida” (Budapesta) și „Scapino” (Debrețin).
Și în prezentul stagiunii curente de la Teatrul Național București, publicul îl poate regăsi prin decorul spectacolului „Mary Stuart”, regizat de Andrei Șerban.
De-a lungul carierei, Helmut Stürmer a semnat scenografia unor filme precum „Nunta de piatră”, „Duhul aurului”, „Dincolo de nisipuri”, „Tănase Scatiu” și „Rătăcire”. Pe scenă, creațiile sale au dat identitate unor producții celebre: „Ubu înlănțuit”, „Noul locatar”, „Lulu”, „Troilus și Cressida”, „Rinocerii”, „A douăsprezecea noapte” sau „Hamlet”.
Printre numeroasele distincții obținute se numără Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru „Hamlet” (1974), Premiul Criticii pentru scenografia filmului „Tănase Scatiu” (1975), mai multe premii UNITER – inclusiv pentru întreaga activitate – și Premiul Festivalului Teatrelor Maghiare din Pécs pentru decorul și costumele montării „Troilus și Cresida”.
Helmut Stürmer rămâne un reper al scenografiei europene, un artist care a redefinit relația dintre spațiu, imagine și emoție, aducând pe scenă nu doar decoruri, ci adevărate lumi teatrale.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.