T\u0103cerea care a urmat a fost at\u00e2t de grea \u00eenc\u00e2t am auzit cum tic\u0103ie ceasul din sufragerie. Niciunul dintre noi nu mai avea nimic de spus. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mul\u021bi ani, nu-mi mai tremurau m\u00e2inile.<\/p>\n
M\u0103 uitam la el \u0219i nu mai vedeam b\u0103rbatul care \u00eemi aducea flori f\u0103r\u0103 motiv, ci un str\u0103in care \u00ee\u0219i f\u0103cea socotelile ca un contabil rece. Poate c\u0103 dragostea chiar are un termen de valabilitate, doar c\u0103 noi nu-l citim la timp pe etichet\u0103.<\/p>\n
\u2014 Lidia, nu te gr\u0103bi s\u0103 rupi totul, \u2014 a spus el \u00eentr-un final, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 vocea. \u2014 Am gre\u0219it, dar poate…
\u2014 Nu mai e nimic de rupt, Andrei. S-a rupt singur, \u00een ziua c\u00e2nd ai ales-o pe ea.<\/p>\n
M-a privit lung, dar \u00een ochii lui nu mai era nici iubire, nici vinov\u0103\u021bie. Doar teama unui om care a pierdut totul \u0219i nu \u0219tie cum s-a \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n
Am luat dosarul \u0219i m-am ridicat. Pa\u0219ii mei sunau clar pe parchet, de parc\u0103 fiecare b\u0103taie a tocului ar fi \u00eenchis un capitol din via\u021ba mea.
\u2014 Las\u0103 cheile pe mas\u0103, \u2014 am spus f\u0103r\u0103 s\u0103-l privesc. \u2014 \u0218i ia ce-\u021bi trebuie.<\/p>\n
El a r\u0103mas nemi\u0219cat c\u00e2teva clipe, apoi a f\u0103cut exact cum i-am cerut. Cheile au c\u0103zut cu un clinchet sec, ca o virgul\u0103 la finalul unei propozi\u021bii prea lungi.<\/p>\n
C\u00e2nd a plecat, am \u00eenchis u\u0219a \u00eencet. M-am sprijinit de ea \u0219i am respirat ad\u00e2nc. \u00cen lini\u0219tea care s-a a\u0219ternut, am auzit \u00een minte vocea mamei: \u201eLidiu\u021ba, o femeie trebuie s\u0103 aib\u0103 mereu un loc unde s\u0103 poat\u0103 pleca.\u201d
Z\u00e2mbeam printre lacrimi. Nu trebuia s\u0103 plec nic\u0103ieri. Eram deja acas\u0103.<\/p>\n
Am aprins lumina, am privit pere\u021bii \u0219i pentru prima dat\u0103, dup\u0103 mul\u021bi ani, mi s-a p\u0103rut c\u0103 apartamentul respir\u0103 altfel. Aerul era u\u0219or, curat, f\u0103r\u0103 parfum str\u0103in.<\/p>\n
Am f\u0103cut ceai, mi-am pus o can\u0103 mare \u0219i am stat la fereastr\u0103. Jos, \u00een strad\u0103, se auzea un copil r\u00e2z\u00e2nd. M-am g\u00e2ndit la anii care au trecut \u0219i la c\u00e2te ori am t\u0103cut doar \u201epentru binele familiei\u201d. Poate c\u0103 lini\u0219tea nu e mereu semn de pace, ci uneori e doar teama de a r\u0103m\u00e2ne singur.<\/p>\n
Dar \u00een seara aceea, singur\u0103tatea nu m\u0103 speria. Era a mea. \u0218i era lini\u0219tit\u0103.<\/p>\n
A doua zi m-am trezit devreme, am deschis ferestrele larg \u0219i am \u00eenceput s\u0103 \u0219terg praful. De pe rafturi, de pe amintiri, de pe mine \u00eens\u0103mi. Fiecare mi\u0219care era ca o eliberare.
Pe noptier\u0103, am pus un buchet de flori de c\u00e2mp \u2014 simple, dar vii. A\u0219a voiam s\u0103 fie \u0219i via\u021ba mea de acum \u00eenainte: simpl\u0103, dar vie.<\/p>\n
Telefonul a sunat. Pe ecran \u2014 un num\u0103r necunoscut. Am r\u0103spuns.
\u2014 Doamn\u0103 Morozova? Suntem de la o firm\u0103 de evaluare. Domnul Andrei ne-a cerut s\u0103 facem o estimare pentru ma\u0219in\u0103…
Am z\u00e2mbit.
\u2014 Perfect, \u2014 am spus. \u2014 O s\u0103 v\u0103 a\u0219tept. Vreau s\u0103 \u00eencep totul corect, de la zero.<\/p>\n
\u0218i pentru prima dat\u0103, cu adev\u0103rat, am sim\u021bit c\u0103 pot.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
T\u0103cerea care a urmat a fost at\u00e2t de grea \u00eenc\u00e2t am auzit cum tic\u0103ie ceasul din sufragerie. Niciunul dintre noi nu mai avea nimic de spus. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mul\u021bi ani, nu-mi mai tremurau m\u00e2inile. M\u0103 uitam la el \u0219i nu mai vedeam b\u0103rbatul care \u00eemi aducea flori f\u0103r\u0103 motiv, ci un str\u0103in care […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":10074,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-10073","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10073","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10073"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10073\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10075,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10073\/revisions\/10075"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10074"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10073"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10073"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10073"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}