To\u021bi cei din celul\u0103 au amu\u021bit pentru o clip\u0103. Doar zgomotul pa\u0219ilor gardianului se auzea undeva pe coridor. Pantelei a privit \u00een t\u0103cere spre podea, unde ceaiul se prelingea \u00eencet printre dalele murdare.<\/p>\n
Costel s-a a\u0219ezat pe patul de sus, r\u00e2z\u00e2nd \u00eenfundat. Ceilal\u021bi de\u021binu\u021bi l-au privit f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic. Nimeni nu voia s\u0103 se pun\u0103 cu el.<\/p>\n
C\u00e2nd lumina slab\u0103 a becului s-a stins \u0219i t\u0103cerea s-a a\u0219ternut peste tot, mo\u0219ul a r\u0103mas nemi\u0219cat, cu ochii deschi\u0219i. Respira greu. A a\u0219teptat ore \u00eentregi, ascult\u00e2nd cum ceilal\u021bi adorm unul c\u00e2te unul.<\/p>\n
Pe la miezul nop\u021bii, Pantelei s-a ridicat \u00eencet. Pa\u0219ii lui abia se auzeau pe cimentul rece. S-a apropiat de patul lui Costel. \u00cen m\u00e2na tremur\u00e2nd\u0103 \u021binea ceva mic \u0219i ascu\u021bit \u2014 un cui ruginit, desprins din marginea priciului.<\/p>\n
S-a uitat lung la t\u00e2n\u0103r. \u201eDumnezeule, iart\u0103-m\u0103, dar uneori \u0219i lini\u0219tea are o limit\u0103\u201d, a \u0219optit.<\/p>\n
Apoi s-a aplecat, i-a pus palma pe gur\u0103 \u0219i a ap\u0103sat cu tot ce mai avea din puterea lui de alt\u0103dat\u0103. Costel s-a trezit speriat, dar n-a apucat s\u0103 scoat\u0103 un sunet. Un singur geam\u0103t scurt a spart lini\u0219tea nop\u021bii.<\/p>\n
Diminea\u021ba, c\u00e2nd gardianul a deschis u\u0219a celulei, a \u00eencremenit. Costel z\u0103cea \u00eentins, f\u0103r\u0103 suflare, iar b\u0103tr\u00e2nul st\u0103tea pe priciul de jos, cu privirea pierdut\u0103 \u0219i m\u00e2inile \u00eempreunate ca la rug\u0103ciune.<\/p>\n
\u2014 Ce-ai f\u0103cut, mo\u0219ule? \u2014 a \u00eentrebat gardianul cu glas stins.<\/p>\n
\u2014 Am f\u0103cut lini\u0219te\u2026 \u2014 a r\u0103spuns Pantelei, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103.<\/p>\n
Toat\u0103 \u00eenchisoarea a fost cuprins\u0103 de t\u0103cere \u00een acea diminea\u021b\u0103. Nimeni nu mai r\u00e2dea, nimeni nu mai glumea. P\u00e2n\u0103 \u0219i cei mai duri dintre ei \u00eel priveau pe b\u0103tr\u00e2n cu un fel de respect straniu, amestecat cu team\u0103.<\/p>\n
\u00cen zilele care au urmat, Pantelei nu a rostit niciun cuv\u00e2nt. A primit o can\u0103 nou\u0103, dar nu s-a mai atins de ceai. C\u00e2nd gardianul l-a \u00eentrebat de ce, a spus doar at\u00e2t:<\/p>\n
\u2014 Ceaiul e pentru cei vii. Eu am r\u0103mas doar ca s\u0103 pl\u0103tesc.<\/p>\n
A fost mutat \u00eentr-o celul\u0103 singuratic\u0103. Mul\u021bi ziceau c\u0103 vorbea noaptea cu cineva, c\u0103 \u0219optea numele lui Costel \u0219i-\u0219i cerea iertare.<\/p>\n
Peste c\u00e2teva luni, c\u00e2nd i-au deschis u\u0219a, Pantelei nu mai respira. \u021ainea \u00een m\u00e2ini aceea\u0219i can\u0103 de tabl\u0103, dar \u00een ea era doar o floare uscat\u0103, g\u0103sit\u0103 probabil pe curtea interioar\u0103.<\/p>\n
De atunci, cei din \u00eenchisoare spun c\u0103 \u00een fiecare noapte se aude un clinchet slab de metal \u2014 ca o can\u0103 care cade pe ciment. \u0218i oricine \u00eel aude, \u0219tie c\u0103 e semn s\u0103-\u0219i \u021bin\u0103 gura \u0219i s\u0103 nu mai batjocoreasc\u0103 pe nimeni.<\/p>\n
Pentru c\u0103, uneori, chiar \u0219i cei mai lini\u0219ti\u021bi oameni poart\u0103 \u00een ei o furtun\u0103 pe care n-o vezi… p\u00e2n\u0103 e prea t\u00e2rziu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
To\u021bi cei din celul\u0103 au amu\u021bit pentru o clip\u0103. Doar zgomotul pa\u0219ilor gardianului se auzea undeva pe coridor. Pantelei a privit \u00een t\u0103cere spre podea, unde ceaiul se prelingea \u00eencet printre dalele murdare. Costel s-a a\u0219ezat pe patul de sus, r\u00e2z\u00e2nd \u00eenfundat. Ceilal\u021bi de\u021binu\u021bi l-au privit f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic. Nimeni nu voia s\u0103 se […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":10086,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-10085","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10085","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10085"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10085\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10087,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10085\/revisions\/10087"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10086"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10085"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10085"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10085"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}