Am vrut s\u0103 fug. S\u0103 m\u0103 ascund undeva, departe de privirile lor reci \u0219i de r\u00e2setele care \u00eenc\u0103 \u00eemi r\u0103sunau \u00een minte. Dar am r\u0103mas pe loc. M-am for\u021bat s\u0103 respir, s\u0103 nu pl\u00e2ng acolo, \u00een fa\u021ba lor. Dac\u0103 a\u0219 fi pl\u00e2ns, ar fi c\u00e2\u0219tigat.<\/p>\n
Am z\u00e2mbit scurt, am dat din cap ca \u0219i cum n-a\u0219 fi auzit bine \u0219i m-am \u00eendep\u0103rtat \u00eencet. \u00cen spate, tata \u00ee\u0219i reluase conversa\u021bia, ca \u0219i cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n
M-am dus la mas\u0103 \u0219i m-am a\u0219ezat singur\u0103. Muzica c\u00e2nta, oamenii dansau, paharele se ciocneau. Pentru ei era o sear\u0103 perfect\u0103. Pentru mine, era sf\u00e2r\u0219itul unei iluzii.<\/p>\n
Toat\u0103 via\u021ba \u00eencercasem s\u0103-l fac m\u00e2ndru. Am urmat facultatea pe care o voia el, am lucrat unde mi-a spus, am renun\u021bat la pasiunea mea pentru desen pentru c\u0103 o considera \u201epierdere de timp\u201d. Nimic n-a fost vreodat\u0103 destul.<\/p>\n
C\u00e2nd Matei a fost angajat la o firm\u0103 mare, tata a aranjat o petrecere ca pentru un erou. C\u00e2nd eu mi-am g\u0103sit un job modest la o \u0219coal\u0103, mi-a spus doar: \u201eCel pu\u021bin nu mai stai pe banii mei.\u201d<\/p>\n
Dar \u00een seara aceea, la nunta fratelui meu, am sim\u021bit c\u0103 ceva s-a fr\u00e2nt definitiv \u00een mine.<\/p>\n
Dup\u0103 ceremonie, am ie\u0219it afar\u0103, \u00een curtea luminat\u0103 de felinare. Marea se auzea \u00een dep\u0103rtare, iar v\u00e2ntul \u00eemi ridica u\u0219or p\u0103rul. Atunci am auzit o voce \u00een spate:<\/p>\n
\u2014 Sofia, a\u0219teapt\u0103!<\/p>\n
Era fratele meu. Matei. \u00cen costum, cu cravata desf\u0103cut\u0103 \u0219i privirea vinovat\u0103.<\/p>\n
\u2014 N-am \u0219tiut c\u0103 o s\u0103 spun\u0103 a\u0219a ceva, zise el \u00eencet. Nu-l mai lua \u00een seam\u0103, \u0219tii cum e tata.<\/p>\n
\u2014 Nu, Matei, nu \u0219tii, i-am r\u0103spuns. Pentru tine e un zeu. Pentru mine e doar omul care m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 simt un nimic.<\/p>\n
A t\u0103cut. Apoi, ca din \u00eent\u00e2mplare, un b\u0103rbat mai \u00een v\u00e2rst\u0103, cu uniform\u0103 de ceremonie, s-a apropiat. Avea un aer demn, impun\u0103tor.<\/p>\n
\u2014 Domni\u0219oar\u0103 Sofia? \u2014 m-a \u00eentrebat el. \u2014 Sunt comandantul Petrescu. Am fost coleg cu tat\u0103l dumneavoastr\u0103 acum mul\u021bi ani.<\/p>\n
Tata, care tocmai ie\u0219ise \u0219i el \u00een curte, s-a \u00eentors brusc c\u00e2nd a auzit vocea aceea grav\u0103.<\/p>\n
\u2014 Domnule comandant! \u2014 a spus tata, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i ascund\u0103 surprinderea. \u2014 Ce pl\u0103cere!<\/p>\n
\u2014 Pl\u0103cerea e a mea, Alexandru, dar mai ales onoarea de a o cunoa\u0219te pe fiica dumneavoastr\u0103. Mi-a salvat via\u021ba.<\/p>\n
Toat\u0103 lumea s-a oprit. Chiar \u0219i muzica p\u0103rea s\u0103 se sting\u0103 pentru o clip\u0103.<\/p>\n
\u2014 Cum adic\u0103? \u2014 b\u00e2igui tata, \u00eencurcat.<\/p>\n
\u2014 \u00cen urm\u0103 cu o lun\u0103, am avut un accident pe marginea drumului spre Constan\u021ba. Ma\u0219ina mea s-a r\u0103sturnat. O t\u00e2n\u0103r\u0103 s-a oprit, a sunat la ambulan\u021b\u0103, mi-a scos centura \u0219i m-a ajutat s\u0103 respir. F\u0103r\u0103 ea, n-a\u0219 mai fi aici. Ast\u0103zi am recunoscut-o dup\u0103 fotografie, pe panoul funda\u021biei unde doneaz\u0103 pentru copii orfani.<\/p>\n
Privirea tat\u0103lui meu s-a schimbat. Paharul i-a tremurat \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n
\u2014 Fata mea? a \u00eentrebat el aproape \u0219optit.<\/p>\n
\u2014 Da, domnule, fata dumneavoastr\u0103.<\/p>\n
Lini\u0219tea care a urmat a fost mai grea dec\u00e2t toate r\u00e2setele dinainte. Tata s-a uitat la mine \u0219i, pentru prima dat\u0103 \u00een via\u021ba mea, am v\u0103zut lacrimi \u00een ochii lui.<\/p>\n
A venit spre mine \u00eencet, a vrut s\u0103 spun\u0103 ceva, dar vocea i s-a fr\u00e2nt. \u0218i atunci s-a \u00eent\u00e2mplat ceva ciudat: s-a \u00eenecat cu propria emo\u021bie. A \u00eenceput s\u0103 tu\u0219easc\u0103, s\u0103 respire greu, iar Matei i-a s\u0103rit \u00een ajutor.<\/p>\n
\u00cen c\u00e2teva clipe, totul s-a terminat. L-au a\u0219ezat pe un scaun, i-au dat ap\u0103, \u0219i c\u00e2nd \u0219i-a revenit, s-a uitat din nou la mine.<\/p>\n
\u2014 Iart\u0103-m\u0103, Sofia, a spus el, abia auzit. Am fost orb.<\/p>\n
N-am spus nimic. M-am apropiat, l-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i am sim\u021bit c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, povara de pe umeri mi se ridic\u0103.<\/p>\n
Nu aveam nevoie de recunoa\u0219terea lui ca s\u0103 \u0219tiu cine sunt. Dar \u00een seara aceea, printre luminile \u0219i muzica de nunt\u0103, am \u00een\u021beles ceva: c\u0103 uneori, cea mai mare victorie e s\u0103 nu devii ca cei care te-au r\u0103nit.<\/p>\n
\u0218i, pentru prima dat\u0103, am z\u00e2mbit cu adev\u0103rat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am vrut s\u0103 fug. S\u0103 m\u0103 ascund undeva, departe de privirile lor reci \u0219i de r\u00e2setele care \u00eenc\u0103 \u00eemi r\u0103sunau \u00een minte. Dar am r\u0103mas pe loc. M-am for\u021bat s\u0103 respir, s\u0103 nu pl\u00e2ng acolo, \u00een fa\u021ba lor. Dac\u0103 a\u0219 fi pl\u00e2ns, ar fi c\u00e2\u0219tigat. Am z\u00e2mbit scurt, am dat din cap ca \u0219i cum […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":10298,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-10297","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10297","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10297"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10297\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10299,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10297\/revisions\/10299"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10298"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10297"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10297"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10297"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}