\u201eEram t\u00e2n\u0103r\u0103\u2026 \u0219i am iubit un b\u0103rbat din satul t\u0103u\u201d, a spus Doamna Ruxandra cu un tremur \u00een glas. \u201eAveam 20 de ani, el \u2014 aproape 30. Se numea Petre. Mi-a promis c\u0103 se va \u00eentoarce dup\u0103 mine, dar n-a mai venit niciodat\u0103. A fugit cu o alt\u0103 femeie \u0219i m-a l\u0103sat cu inima fr\u00e2nt\u0103. De atunci, am tr\u0103it doar pentru avere \u0219i pentru r\u0103zbunare.\u201d<\/p>\n
Radu a sim\u021bit cum i se str\u00e2nge stomacul. Tat\u0103l lui se numea Petre.<\/p>\n
\u201eCum\u2026 cum a\u021bi spus c\u0103-l chema?\u201d, a \u00eentrebat el, aproape \u0219optit.<\/p>\n
Femeia s-a \u00eentors spre el, iar lacrimile i-au curs pe obrajii br\u0103zda\u021bi de v\u00e2rst\u0103.
\u201ePetre. Petre Albu. Tat\u0103l t\u0103u.\u201d<\/p>\n
Pentru o clip\u0103, timpul s-a oprit. Radu s-a cl\u0103tinat \u0219i s-a prins de sp\u0103tarul unui scaun ca s\u0103 nu cad\u0103.<\/p>\n
\u201eNu… nu se poate\u2026\u201d, a murmurit el, dar femeia a dat din cap.<\/p>\n
\u201eBa da. N-am uitat niciodat\u0103 chipul lui. Ochii t\u0103i sunt ochii lui. \u021ai-am dat banii nu ca s\u0103 te cump\u0103r, ci ca s\u0103 pl\u0103tesc o datorie veche\u2026 o datorie a inimii. Credeam c\u0103 dac\u0103 te fac s\u0103 sim\u021bi ru\u0219inea unei c\u0103s\u0103torii ca asta, o s\u0103 simt \u0219i eu lini\u0219te. Dar nu simt. Simt doar vin\u0103.\u201d<\/p>\n
Radu a r\u0103mas nemi\u0219cat. \u00cen minte i se derulau amintiri din copil\u0103rie \u2014 vocea tat\u0103lui, privirea lui bl\u00e2nd\u0103. Nu-\u0219i imagina c\u0103 trecutul acestuia ascundea o asemenea poveste.<\/p>\n
Femeia a mers p\u00e2n\u0103 la o mas\u0103 \u0219i a scos dintr-un sertar o cutie mic\u0103 din lemn. A deschis-o \u0219i a scos o scrisoare veche, legat\u0103 cu o sfoar\u0103 sub\u021bire.<\/p>\n
\u201eAsta e ultima scrisoare pe care i-am scris-o lui Petre. N-a primit-o niciodat\u0103. \u021aine-o. Poate c\u0103 a\u0219a, sufletul meu o s\u0103 se odihneasc\u0103.\u201d<\/p>\n
Radu a luat scrisoarea cu m\u00e2inile tremur\u00e2nde. Cuvintele erau \u0219terse, dar se sim\u021bea dragostea \u0219i durerea din fiecare r\u00e2nd.<\/p>\n
\u201eDoamn\u0103\u2026 nu \u0219tiu ce s\u0103 spun. A\u021bi suferit prea mult. Dar tata\u2026 tata n-a fost un om r\u0103u. Poate c\u0103 a gre\u0219it, dar nu merita ura asta.\u201d<\/p>\n
Femeia a z\u00e2mbit trist. \u201e\u0218tiu. Am realizat prea t\u00e2rziu. Am fost t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i m\u00e2ndr\u0103. C\u00e2nd am aflat c\u0103 s-a \u00eensurat cu altcineva, am jurat c\u0103 n-o s\u0103 iert niciodat\u0103. Acum, la 70 de ani, am r\u0103mas singur\u0103 cu amintirile \u0219i cu o inim\u0103 goal\u0103.\u201d<\/p>\n
T\u0103cerea dintre ei a fost grea. Radu a privit \u00een jur \u2014 poze cu chipuri disp\u0103rute, un pian acoperit de praf, un parfum de alt\u0103 epoc\u0103.<\/p>\n
\u201e\u0218ti\u021bi\u2026 c\u00e2nd tata se va sim\u021bi mai bine, o s\u0103 vin\u0103 s\u0103 v\u0103 vad\u0103\u201d, a spus el \u00eencet.<\/p>\n
Dar femeia a cl\u0103tinat din cap. \u201eNu. Nu mai am mult. Vreau doar s\u0103 \u0219tiu c\u0103 ai s\u0103-l ier\u021bi pentru mine. \u0218i c\u0103 n-o s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti niciodat\u0103 cu ur\u0103 \u00een suflet.\u201d<\/p>\n
Dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu, Radu a primit o scrisoare de la avocatul ei. Doamna Ruxandra murise lini\u0219tit\u0103 \u00een somn. \u00cen testament, l\u0103sase totul \u2014 casa, bijuteriile, mo\u0219ia \u2014 pe numele lui Radu.<\/p>\n
\u00cen plic era \u0219i un bile\u021bel scris de m\u00e2n\u0103: \u201eSpune-i tat\u0103lui t\u0103u c\u0103 l-am iertat. \u0218i mul\u021bumesc c\u0103 mi-ai adus pacea.\u201d<\/p>\n
Radu a stat mult timp cu scrisoarea \u00een m\u00e2n\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 rosti niciun cuv\u00e2nt.<\/p>\n
C\u00e2nd s-a \u00eentors \u00een sat, tat\u0103l s\u0103u era pe prisp\u0103, privind apusul. C\u00e2nd l-a v\u0103zut pe fiu-s\u0103u, l-a \u00eentrebat z\u00e2mbind: \u201eAi reu\u0219it, m\u0103i b\u0103iete? A tr\u0103it ea bine cu tine, bog\u0103ta\u0219a?\u201d<\/p>\n
Radu s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 el \u0219i a privit cerul ro\u0219iatic. \u201eTat\u0103\u2026 era femeia pe care ai iubit-o odat\u0103.\u201d<\/p>\n
B\u0103tr\u00e2nul a \u00eencremenit. Lacrimile i-au umplut ochii. \u201eRuxandra\u2026\u201d, a rostit cu un glas abia auzit.<\/p>\n
Radu i-a pus \u00een palm\u0103 bile\u021belul. Tat\u0103l l-a citit \u0219i a izbucnit \u00een pl\u00e2ns.<\/p>\n
\u201eDoamne, dac\u0103 a\u0219 fi \u0219tiut\u2026\u201d, a \u0219optit el.<\/p>\n
Seara aceea a fost una de t\u0103cere \u0219i regrete. Dar \u0219i de \u00eemp\u0103care.<\/p>\n
C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, Radu a renovat casa Ruxandrei \u0219i a transformat-o \u00eentr-un c\u0103min pentru b\u0103tr\u00e2ni singuri. Pe peretele din hol a pus o pl\u0103cu\u021b\u0103 mic\u0103 pe care scria:<\/p>\n
\u201eAcolo unde iubirea e adev\u0103rat\u0103, nici timpul, nici ura nu o pot \u0219terge.\u201d<\/strong><\/p>\n \u0218i, din acea zi, Radu a \u00een\u021beles c\u0103 uneori, chiar \u0219i cele mai dureroase alegeri pot aduce lumin\u0103 \u00een cele mai \u00eentunecate col\u021buri ale sufletului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eEram t\u00e2n\u0103r\u0103\u2026 \u0219i am iubit un b\u0103rbat din satul t\u0103u\u201d, a spus Doamna Ruxandra cu un tremur \u00een glas. \u201eAveam 20 de ani, el \u2014 aproape 30. Se numea Petre. Mi-a promis c\u0103 se va \u00eentoarce dup\u0103 mine, dar n-a mai venit niciodat\u0103. A fugit cu o alt\u0103 femeie \u0219i m-a l\u0103sat cu inima fr\u00e2nt\u0103. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":10707,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-10706","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10706","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10706"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10706\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10708,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10706\/revisions\/10708"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10707"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10706"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10706"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10706"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}