Dup\u0103 ce a plecat, lini\u0219tea din cas\u0103 p\u0103rea mai grea dec\u00e2t oric\u00e2nd. Coco se juca pe covor, desen\u00e2nd soarele \u0219i o cas\u0103 cu trei ferestre. Lina o privea \u0219i sim\u021bea cum i se rupe inima, dar lacrimile nu mai veneau. Nu pentru el. Pentru ea \u00eens\u0103\u0219i \u2014 pentru anii pierdu\u021bi, pentru naivitatea cu care crezuse c\u0103 iubirea rezist\u0103 oric\u0103rui furtun.<\/p>\n
A doua zi, a dus feti\u021ba la gr\u0103dini\u021b\u0103, \u0219i-a aranjat p\u0103rul, \u0219i-a pus sacoul albastru \u0219i a plecat la birou. Colegii au privit-o altfel \u2014 nu ca pe o femeie p\u0103r\u0103sit\u0103, ci ca pe una care tocmai \u0219i-a rec\u0103p\u0103tat controlul. A acceptat un proiect mare, un cartier reziden\u021bial nou, \u0219i a muncit p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu. Seara, \u00een drum spre cas\u0103, \u0219i-a cump\u0103rat o pr\u0103jitur\u0103 mic\u0103 \u0219i a m\u00e2ncat-o singur\u0103, z\u00e2mbind. Era prima dat\u0103, dup\u0103 mult timp, c\u00e2nd ceva avea gust.<\/p>\n
Mihai, \u00eentre timp, credea c\u0103 via\u021ba lui abia \u00eencepe. Ana \u00eei spunea \u201edragule\u201d, \u00eei trimitea poze, \u00eei promitea lini\u0219te. Dar lini\u0219tea aceea avea un pre\u021b: repro\u0219uri m\u0103runte, gelozii, a\u0219tept\u0103ri. \u00centr-o sear\u0103, s-a trezit singur la buc\u0103t\u0103rie, cu un pahar de vin, \u0219i a \u00een\u021beles c\u0103 nimic nu e la fel f\u0103r\u0103 copilul care alerga prin cas\u0103 \u0219i femeia care, f\u0103r\u0103 vorbe, \u00eei l\u0103sa m\u00e2ncarea preferat\u0103 la \u00eenc\u0103lzit.<\/p>\n
Lina nu-l mai suna. Nu \u00eel mai \u00eentreba nimic. Nu \u00eel mai a\u0219tepta. Dar el o vedea uneori la gr\u0103dini\u021b\u0103 \u2014 calm\u0103, sigur\u0103 pe ea, cu z\u00e2mbetul acela nou care nu mai era pentru el.<\/p>\n
C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, a venit ziua procesului. Mihai a venit cu avocatul lui, preg\u0103tit s\u0103 \u00eempart\u0103 bunurile. C\u00e2nd judec\u0103torul a cerut documentele, Lina le-a scos ordonat dintr-un dosar albastru. Cuvintele lui s-au \u00eenecat. Tot ce crezuse c\u0103 de\u021bine fusese deja aranjat legal. Casa, ma\u0219ina, conturile \u2014 toate erau puse la ad\u0103post, transparent \u0219i curat.<\/p>\n
\u201eNu vreau nimic de la tine\u201d, a spus ea simplu. \u201eVreau doar lini\u0219te pentru mine \u0219i pentru copil.\u201d
Judec\u0103torul a aprobat divor\u021bul. Mihai a ie\u0219it din sal\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 o priveasc\u0103.<\/p>\n
\u00cen seara aceea, Lina a ajuns acas\u0103, a f\u0103cut cl\u0103tite cu gem pentru Coco \u0219i au dansat prin buc\u0103t\u0103rie. C\u00e2nd feti\u021ba a adormit, s-a uitat pe fereastr\u0103 la luminile ora\u0219ului \u0219i a \u00een\u021beles ceva: uneori, cel mai frumos \u00eenceput se ascunde \u00een cel mai dureros final.<\/p>\n
A doua zi, \u0219i-a schimbat numele \u00eenapoi la cel de fat\u0103. A fost un gest mic, dar pentru ea \u00eensemna totul. Nu mai era \u201eso\u021bia lui Mihai\u201d. Era din nou Lina \u2014 femeia care \u0219i-a construit singur\u0103 drumul, c\u0103r\u0103mid\u0103 cu c\u0103r\u0103mid\u0103.<\/p>\n
\u0218i c\u00e2nd, peste un an, un b\u0103rbat nou i-a \u021binut u\u0219a deschis\u0103 la o expozi\u021bie de arhitectur\u0103, ea nu s-a gr\u0103bit. A z\u00e2mbit doar. Pentru prima dat\u0103, f\u0103r\u0103 team\u0103. Pentru c\u0103 \u0219tia \u2014 iubirea adev\u0103rat\u0103 nu se cere, se merit\u0103.<\/p>\n
A doua zi, a \u00eenceput un nou proiect. Unul doar al ei. \u0218i de acolo, via\u021ba a prins din nou culoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dup\u0103 ce a plecat, lini\u0219tea din cas\u0103 p\u0103rea mai grea dec\u00e2t oric\u00e2nd. Coco se juca pe covor, desen\u00e2nd soarele \u0219i o cas\u0103 cu trei ferestre. Lina o privea \u0219i sim\u021bea cum i se rupe inima, dar lacrimile nu mai veneau. Nu pentru el. Pentru ea \u00eens\u0103\u0219i \u2014 pentru anii pierdu\u021bi, pentru naivitatea cu care crezuse […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":10845,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-10844","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10844","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=10844"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10844\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10846,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/10844\/revisions\/10846"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10845"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=10844"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=10844"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=10844"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}