\u2026\u0219i totu\u0219i, c\u00e2nd a v\u0103zut-o pe mama lui venind spre ea pe uli\u021ba satului, sup\u0103rarea aceea veche s-a cl\u0103tinat. Femeia pl\u00e2ngea \u00een hohote, cu basmaua str\u00e2ns\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, de parc\u0103 \u0219i-ar fi cerut iertare doar prin privire. Ana a sim\u021bit cum \u00eei fuge p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare. Nu se a\u0219teptase la asta. Venise doar pentru dou\u0103 zile, s\u0103 rezolve ni\u0219te acte r\u0103mase dup\u0103 moartea m\u0103tu\u0219ii, \u0219i voia s\u0103 plece c\u00e2t mai repede.<\/p>\n
Dar via\u021ba are felul ei de a \u00eentoarce lucrurile pe dos.<\/p>\n
Femeia s-a apropiat, tremur\u00e2nd.<\/p>\n
\u201eAna\u2026 copila mea\u2026 nu \u0219tii de c\u00e2te ori m-am rugat s\u0103 te rev\u0103d.\u201d<\/p>\n
Ana n-a zis nimic. O parte din ea voia s\u0103 fug\u0103, s\u0103 lase \u00een spate tot trecutul. Alta sim\u021bea nevoia s\u0103 asculte, s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 m\u0103car o dat\u0103 pentru totdeauna ce s-a \u00eent\u00e2mplat atunci.<\/p>\n
Dup\u0103 c\u00e2teva clipe care au p\u0103rut un veac, b\u0103tr\u00e2na a \u0219optit:<\/p>\n
\u201eDinu\u2026 n-a fost vina lui. Eu\u2026 eu am fost cea care\u2026 i-a spus c\u0103 nu e\u0219ti potrivit\u0103 pentru el. \u0218i-mi pare r\u0103u \u00een fiecare zi de-atunci.\u201d<\/p>\n
Ana \u0219i-a mu\u0219cat buza. Parc\u0103 o lovea din nou aceea\u0219i durere de acum ani, dar altfel: nu mai era furie, era doar un gol rece, amestecat cu oboseala unui om care a purtat prea mult timp o povar\u0103.<\/p>\n
\u201eNu mai conteaz\u0103\u201d, a zis ea, \u00eentr-un final. \u201eS-a dus.\u201d<\/p>\n
Dar b\u0103tr\u00e2na a cl\u0103tinat din cap.<\/p>\n
\u201ePentru mine conteaz\u0103. \u0218i pentru el a contat. Dinu\u2026 nu s-a \u00eensurat niciodat\u0103. Nu a putut. \u021ai-a purtat dorul, dar m\u00e2ndria\u2026 \u0219i vina\u2026 l-au \u021binut pe loc.\u201d<\/p>\n
Cuvintele au c\u0103zut greu, ca ni\u0219te pietre. Ana n-a \u0219tiut ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. At\u00e2\u021bia ani tr\u0103ise cu convingerea c\u0103 n-a fost destul de bun\u0103, c\u0103 poate via\u021ba i-ar fi fost alta dac\u0103\u2026 \u0219i dac\u0103\u2026 \u0218i acum afla c\u0103 \u0219i el suferise \u00een t\u0103cere.<\/p>\n
\u201eUnde e acum?\u201d, a \u00eentrebat ea, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea.<\/p>\n
\u201eLa spitalul din Buz\u0103u\u201d, a spus femeia, ridic\u00e2nd privirea. \u201eA fost bolnav. Mai e acolo. Ar vrea s\u0103 te vad\u0103\u2026 dac\u0103 po\u021bi.\u201d<\/p>\n
Ana a sim\u021bit cum i se str\u00e2nge stomacul. Nu \u00ee\u0219i imaginase vreodat\u0103 o astfel de \u00eent\u00e2lnire. O parte din ea era gata s\u0103 refuze. Ce rost ar avea? S\u0103 scormoneasc\u0103 r\u0103ni vechi? S\u0103 dea glas unor amintiri care nu mai pot fi schimbate?<\/p>\n
Dar apoi s-a g\u00e2ndit la mama ei. La Elena, care mereu \u00eei spusese c\u0103 fericirea vine doar c\u00e2nd la\u0219i trecutul s\u0103 respire.<\/p>\n
\u201eBine\u201d, a murmurat ea. \u201eM\u00e2ine.\u201d<\/p>\n
Toat\u0103 noaptea a stat treaz\u0103 \u00een vechea cas\u0103 a m\u0103tu\u0219ii, privind tavanul scorojit. Afar\u0103 se auzeau c\u00e2inii satului, iar v\u00e2ntul b\u0103tea \u00een obloane. Acolo, \u00eentre pere\u021bii care \u00eenc\u0103 mai p\u0103strau mirosul copil\u0103riei, Ana a pl\u00e2ns pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mult\u0103 vreme. Nu doar pentru Dinu. Pentru mama ei. Pentru ea \u00eens\u0103\u0219i. Pentru to\u021bi anii \u00een care a fugit.<\/p>\n
Diminea\u021ba, a pornit spre spital. Inima \u00eei b\u0103tea nelini\u0219tit\u0103, ca o pas\u0103re prins\u0103 \u00een cu\u0219c\u0103. Pe drum, g\u00e2ndurile \u00eei alergau haotic: Ce-i va spune? Cum s\u0103-l priveasc\u0103 dup\u0103 at\u00e2ta timp?<\/p>\n
C\u00e2nd a intrat \u00een salon, Dinu st\u0103tea pe marginea patului, palid, mai slab, dar inconfundabil. C\u00e2nd a ridicat ochii \u0219i a v\u0103zut-o, a r\u0103mas f\u0103r\u0103 suflare.<\/p>\n
\u201eAna\u2026 chiar tu e\u0219ti?\u201d<\/p>\n
Ea a dat din cap. Pentru o clip\u0103 nu a mai existat nimic altceva: nici trecutul, nici anii pierdu\u021bi, nici suferin\u021ba. Doar doi oameni care c\u00e2ndva s-au iubit curat \u0219i sincer.<\/p>\n
\u201e\u00cemi pare r\u0103u\u201d, a spus el, cu vocea tremurat\u0103. \u201ePentru tot.\u201d<\/p>\n
Ana s-a apropiat \u00eencet. A v\u0103zut \u00een ochii lui nu doar regretul, ci \u0219i omul care ar fi putut fi, dac\u0103 via\u021ba n-ar fi pus bariere \u00eentre ei.<\/p>\n
\u201e\u0218i mie \u00eemi pare r\u0103u\u201d, i-a r\u0103spuns ea. \u201eDar nu pentru ce-a fost atunci. Pentru c\u0103 am l\u0103sat ura s\u0103 m\u0103 urm\u0103reasc\u0103 at\u00e2\u021bia ani.\u201d<\/p>\n
Au stat de vorb\u0103 ore \u00eentregi, ca doi oameni care \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00eendr\u0103znesc s\u0103 respire adev\u0103rul. \u0218i c\u00e2nd Ana a ie\u0219it din spital, nu sim\u021bea nici durere, nici furie. Sim\u021bea pace. O pace cum nu mai sim\u021bise de ani buni.<\/p>\n
Pe drumul de \u00eentoarcere spre sat, lumina soarelui p\u0103rea altfel. Mai bl\u00e2nd\u0103. Mai cald\u0103. Ca \u0219i cum, pentru prima dat\u0103, lumea \u00eei spunea:<\/p>\n
\u201eE timpul s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, nu s\u0103 fugi.\u201d<\/p>\n
\u0218i, pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mult timp, Ana a z\u00e2mbit. Un z\u00e2mbet adev\u0103rat, dintr-acela care vine din inim\u0103.<\/p>\n
A \u00een\u021beles atunci c\u0103 uneori destinul nu te aduce \u00eenapoi ca s\u0103 retr\u0103ie\u0219ti trecutul, ci ca s\u0103-l la\u0219i \u00een urm\u0103. Ca s\u0103 faci loc pentru ceva nou. Pentru lini\u0219te. Pentru via\u021b\u0103.<\/p>\n
Pentru tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2026\u0219i totu\u0219i, c\u00e2nd a v\u0103zut-o pe mama lui venind spre ea pe uli\u021ba satului, sup\u0103rarea aceea veche s-a cl\u0103tinat. Femeia pl\u00e2ngea \u00een hohote, cu basmaua str\u00e2ns\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, de parc\u0103 \u0219i-ar fi cerut iertare doar prin privire. Ana a sim\u021bit cum \u00eei fuge p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare. Nu se a\u0219teptase la asta. Venise doar pentru […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":14236,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-14235","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14235","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14235"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14235\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14237,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14235\/revisions\/14237"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14236"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14235"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14235"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14235"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}