\u00cen fiecare sear\u0103, c\u00e2nd lumea se potolea \u0219i ziua \u00ee\u0219i sl\u0103bea str\u00e2nsoarea asupra noastr\u0103, intram \u00een piscina din curte. F\u0103r\u0103 muzic\u0103. F\u0103r\u0103 stropit. Doar sunetul bl\u00e2nd al apei lovind marginile \u0219i vocile noastre, joase. Nu era nici sport, nici r\u0103sf\u0103\u021b. Era ritualul nostru. Felul nostru de a ne aminti, unul altuia, c\u0103 suntem \u00eenc\u0103 aici, \u00eenc\u0103 lega\u021bi.<\/p>\n
C\u00e2nd noua familie s-a mutat \u00een casa de al\u0103turi, ne-am salutat, am schimbat c\u00e2teva z\u00e2mbete politicoase \u0219i ne-am v\u0103zut de via\u021b\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva zile, tat\u0103l lor a b\u0103tut la u\u0219\u0103. Tonul lui era rigid, aproape \u00eenv\u0103\u021bat pe de rost.<\/p>\n
\u201eAm nevoie s\u0103 nu mai folosi\u021bi piscina noaptea\u201d, a spus.<\/p>\n
F\u0103r\u0103 scuze. F\u0103r\u0103 explica\u021bii. Doar o cerere care suna mai mult a ordin.<\/p>\n
Am fost nedumeri\u021bi. Piscina noastr\u0103 era lini\u0219tit\u0103. Nu f\u0103ceam petreceri, nu puneam muzic\u0103. Am dat din cap politicos, dar nu am fost de acord. Era casa noastr\u0103, iar serile noastre nu deranjau pe nimeni. A\u0219a c\u0103 am continuat.<\/p>\n
O vreme, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic.<\/p>\n
Apoi, \u00eentr-o sear\u0103, st\u0103team l\u00e2ng\u0103 piscin\u0103, cu prosoapele pe umeri, c\u00e2nd am sim\u021bit o mi\u0219care l\u00e2ng\u0103 gard. M-am \u00eentors \u0219i l-am v\u0103zut pe fiul lor \u2014 avea vreo doisprezece ani \u2014 st\u00e2nd nemi\u0219cat de cealalt\u0103 parte. Nu s-a c\u0103\u021b\u0103rat. Nu a strigat. Doar a strecurat o h\u00e2rtie \u00eemp\u0103turit\u0103 printre sc\u00e2ndurile gardului \u0219i a a\u0219teptat.<\/p>\n
Felul \u00een care st\u0103tea \u2014 prea atent, prea serios \u2014 mi-a str\u00e2ns pieptul.<\/p>\n
M-am apropiat.<\/p>\n
H\u00e2rtia era scris\u0103 de m\u00e2n\u0103, cu litere inegale, ca \u0219i cum ar fi fost scrise \u00eencet, cu mult efort. C\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 citesc, mi s-a t\u0103iat respira\u021bia.<\/p>\n
Explica c\u0103 sora lui mai mic\u0103 era bolnav\u0103 de mult timp. Spitale. Tratamente. Nop\u021bi lungi pline de fric\u0103. Singurul loc unde se sim\u021bea lini\u0219tit\u0103 era o sal\u0103 de terapie, unde apa avea un ecou bl\u00e2nd \u2014 ritmic, sigur.<\/p>\n
Pentru ea, sunetul apei \u00eensemna alinare.<\/p>\n
Dar, \u00een ultima vreme, noaptea t\u00e2rziu, zgomotul devenise prea mult. Ceva ce o lini\u0219tea \u00eenainte \u00eei tulbura acum somnul fragil. Era obosit\u0103. O durea. Iar el nu \u0219tia cum altfel s\u0103 cear\u0103 ajutor.<\/p>\n
Am cobor\u00e2t h\u00e2rtia \u0219i m-am uitat la b\u0103iat. Se uita la fa\u021ba mea, c\u0103ut\u00e2nd ceva \u2014 \u00een\u021belegere, poate. Mil\u0103.<\/p>\n
\u00cen clipa aceea, piscina din spatele meu a devenit complet t\u0103cut\u0103.<\/p>\n
\u0218i, dintr-odat\u0103, ritualul nostru a p\u0103rut foarte mic \u00een compara\u021bie cu lupta t\u0103cut\u0103 care se ducea chiar dincolo de gard.<\/p>\n
Dintr-odat\u0103, cererea tat\u0103lui a avut sens. Nu era vorba de control sau de pl\u00e2ngeri. Era vorba de protec\u021bie.<\/p>\n
\u00cen seara aceea, eu \u0219i so\u021bul meu am stat la masa din buc\u0103t\u0103rie mult timp dup\u0103 ce luminile piscinei au fost stinse.<\/p>\n
Am vorbit despre c\u00e2t de u\u0219or apar ne\u00een\u021belegerile atunci c\u00e2nd oamenii nu \u00ee\u0219i spun motivele. Noi presupuseser\u0103m nervi, c\u00e2nd, de fapt, era \u00eengrijorare.<\/p>\n
A doua zi, am b\u0103tut la u\u0219a vecinilor.<\/p>\n
Tat\u0103l a p\u0103rut surprins, apoi rezervat, dar c\u00e2nd i-am spus ce ne ar\u0103tase fiul lui, postura i s-a \u00eenmuiat.<\/p>\n
Am vorbit \u00eencet, nu ca vecini \u00een conflict, ci ca p\u0103rin\u021bi \u0219i oameni care \u00eencearc\u0103 s\u0103 fac\u0103 ce e mai bine pentru cei pe care \u00eei iubesc.<\/p>\n
\u00cempreun\u0103, am g\u0103sit o solu\u021bie.<\/p>\n
Am fost de acord s\u0103 ne scurt\u0103m timpul petrecut la piscin\u0103, s\u0103 \u00eencheiem mai devreme seara, \u0219i am montat un sistem simplu de ap\u0103 care putea fi oprit u\u0219or.<\/p>\n
\u00cen schimb, tat\u0103l ne-a mul\u021bumit de mai multe ori dec\u00e2t era nevoie, cu vocea \u00eengro\u0219at\u0103 de u\u0219urare. C\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu, b\u0103iatul mi-a f\u0103cut cu m\u00e2na din curte. De data asta nu mai avea nicio h\u00e2rtie \u2014 doar un z\u00e2mbet timid.<\/p>\n
Piscina era \u00eenc\u0103 acolo, \u00eenc\u0103 f\u0103cea parte din via\u021ba noastr\u0103, dar nu mai p\u0103rea doar a noastr\u0103. A devenit o amintire c\u0103 \u00een spatele fiec\u0103rei cereri exist\u0103 o poveste \u0219i c\u0103, uneori, tot ce trebuie ca s\u0103 ne \u00een\u021belegem este curajul de a asculta \u00eenainte de a judeca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen fiecare sear\u0103, c\u00e2nd lumea se potolea \u0219i ziua \u00ee\u0219i sl\u0103bea str\u00e2nsoarea asupra noastr\u0103, intram \u00een piscina din curte. F\u0103r\u0103 muzic\u0103. F\u0103r\u0103 stropit. Doar sunetul bl\u00e2nd al apei lovind marginile \u0219i vocile noastre, joase. Nu era nici sport, nici r\u0103sf\u0103\u021b. Era ritualul nostru. Felul nostru de a ne aminti, unul altuia, c\u0103 suntem \u00eenc\u0103 aici, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":15581,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-15580","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15580","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15580"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15580\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15582,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15580\/revisions\/15582"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15581"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15580"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15580"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15580"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}