Z\u00e2mbetul lui a durut mai tare dec\u00e2t orice insult\u0103. Nu era batjocur\u0103 \u00een el, ci convingere. Convingerea c\u0103 ea chiar nu merita mai mult.<\/p>\n
Viorica nu i-a r\u0103spuns. A respirat ad\u00e2nc. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mult timp, nu mai sim\u021bea oboseal\u0103. Nici foame. Nici fric\u0103. Doar o lini\u0219te grea, clar\u0103.<\/p>\n
\u00cen spatele lor, u\u0219ile glisante s-au deschis \u00eencet. Un b\u0103rbat \u00een costum \u00eenchis la culoare, cu o insign\u0103 discret\u0103, s-a apropiat.<\/p>\n
\u2014 Doamn\u0103 Popescu? \u2014 a spus calm.<\/p>\n
Mihai s-a \u00eentors iritat.<\/p>\n
\u2014 Da, ce este?<\/p>\n
\u2014 Nu dumneavoastr\u0103. \u2014 b\u0103rbatul a z\u00e2mbit politicos. \u2014 Doamna Viorica Popescu.<\/p>\n
\u00cen sal\u0103 s-a f\u0103cut lini\u0219te. Fata de l\u00e2ng\u0103 Mihai a ridicat spr\u00e2ncenele. Mihai a r\u0103mas cu gura \u00eentredeschis\u0103.<\/p>\n
\u2014 Avionul dumneavoastr\u0103 este preg\u0103tit. Pilotul v\u0103 a\u0219teapt\u0103. Dac\u0103 dori\u021bi, v\u0103 putem prelua bagajul.<\/p>\n
Viorica s-a ridicat. Trenchul vechi \u00eei at\u00e2rna pe umeri, dar spatele i s-a \u00eendreptat f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama. A pus geanta pe um\u0103r.<\/p>\n
\u2014 Mul\u021bumesc \u2014 a spus simplu.<\/p>\n
Mihai s-a ridicat brusc.<\/p>\n
\u2014 Stai pu\u021bin\u2026 ce avion?<\/p>\n
\u2014 Al meu \u2014 a r\u0103spuns ea, la fel de simplu.<\/p>\n
A f\u0103cut un pas, apoi \u00eenc\u0103 unul. \u00cenainte s\u0103 treac\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 el, s-a oprit.<\/p>\n
\u2014 \u0218tii ce e cel mai greu, Mihai? \u2014 vocea ei nu tremura. \u2014 Nu anii \u00een care am dormit pe un pat de fier. Nici m\u00e2ncarea rece. Ci faptul c\u0103 tu ai fost convins c\u0103 nu valorez nimic\u2026 \u0219i eu te-am crezut.<\/p>\n
Nu a a\u0219teptat r\u0103spuns. A trecut pe l\u00e2ng\u0103 el \u0219i u\u0219ile s-au \u00eenchis \u00eencet \u00een urma ei.<\/p>\n
Pe pist\u0103, avionul alb str\u0103lucea \u00een lumina de dup\u0103-amiaz\u0103. Nu era mare, dar era al ei. Doi ani de munc\u0103, de e\u0219ecuri, de formule reluate de zeci de ori. Un brevet rom\u00e2nesc, refuzat de trei ori, apoi acceptat. O solu\u021bie simpl\u0103 pentru cur\u0103\u021barea solurilor contaminate. Nimic spectaculos la prima vedere. Dar suficient c\u00e2t s\u0103 schimbe vie\u021bi.<\/p>\n
Ale altora. \u0218i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, pe a ei.<\/p>\n
C\u00e2nd avionul s-a desprins de la sol, Viorica a \u00eenchis ochii. Pentru prima dat\u0103 nu se g\u00e2ndea la ce pierde, ci la ce urmeaz\u0103.<\/p>\n
\u00cen ora\u0219ul de sub nori, Mihai st\u0103tea nemi\u0219cat. Fata de l\u00e2ng\u0103 el nu mai r\u00e2dea. Telefonul \u00eei alunecase din m\u00e2n\u0103.<\/p>\n
\u2014 Mihai\u2026 \u2014 a spus \u00eencet. \u2014 Cine era?<\/p>\n
El nu a r\u0103spuns. Se uita spre cer, unde avionul devenea un punct.<\/p>\n
\u00cen seara aceea, Viorica a ajuns la Cluj. A doua zi urma s\u0103 semneze contractul cu o firm\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Bani suficien\u021bi c\u00e2t s\u0103 nu mai numere niciodat\u0103 fiecare leu. Dar mai important dec\u00e2t banii era altceva.<\/p>\n
Libertatea.<\/p>\n
C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, \u00eentr-un sat din Apuseni, un teren considerat mort de ani de zile a fost cur\u0103\u021bat. Oamenii au putut din nou s\u0103 planteze. S\u0103 tr\u0103iasc\u0103. S\u0103 spere.<\/p>\n
Viorica a venit acolo f\u0103r\u0103 camere, f\u0103r\u0103 discursuri. Doar cu bocanci plini de noroi \u0219i m\u00e2inile \u00een buzunare. A privit p\u0103m\u00e2ntul \u0219i a z\u00e2mbit.<\/p>\n
Uneori, via\u021ba nu te r\u0103spl\u0103te\u0219te zgomotos. Nu cu aplauze. Ci cu lini\u0219tea aceea profund\u0103 \u00een care \u0219tii cine e\u0219ti.<\/p>\n
\u0218i c\u0103 nimeni nu mai are dreptul s\u0103-\u021bi spun\u0103 unde \u00ee\u021bi este locul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Z\u00e2mbetul lui a durut mai tare dec\u00e2t orice insult\u0103. Nu era batjocur\u0103 \u00een el, ci convingere. Convingerea c\u0103 ea chiar nu merita mai mult. Viorica nu i-a r\u0103spuns. A respirat ad\u00e2nc. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 mult timp, nu mai sim\u021bea oboseal\u0103. Nici foame. Nici fric\u0103. Doar o lini\u0219te grea, clar\u0103. \u00cen spatele lor, u\u0219ile glisante […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":17486,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-17485","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17485","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17485"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17485\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17487,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17485\/revisions\/17487"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/17486"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17485"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17485"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17485"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}