Am plecat imediat, cu inima c\u00e2t un purice. \u00cen c\u00e2teva secunde mi-au trecut prin minte toate scenariile posibile. M-am temut c\u0103 Andrei f\u0103cuse ceva impulsiv sau c\u0103 starea Marei se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bise.<\/p>\n
C\u00e2nd am ajuns la sec\u021bia de oncologie, Alina m\u0103 a\u0219tepta pe hol. Avea ochii ro\u0219ii de pl\u00e2ns, dar pe chip i se citea \u0219i un z\u00e2mbet pe care nu-l mai v\u0103zusem de luni \u00eentregi.<\/p>\n
F\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic, mi-a f\u0103cut semn s\u0103 o urmez.<\/p>\n
\u00cen sala de tratament erau aproape to\u021bi adolescen\u021bii interna\u021bi \u00een acea perioad\u0103. Unii purtau \u0219epci, al\u021bii e\u0219arfe. C\u00e2\u021biva \u00ee\u0219i ascundeau capul sub glug\u0103.<\/p>\n
Andrei st\u0103tea \u00een mijlocul lor.<\/p>\n
Nu vorbea. Doar z\u00e2mbea.<\/p>\n
Atunci am observat ceva.<\/p>\n
Trei b\u0103ie\u021bi \u0219i dou\u0103 fete erau \u0219i ei tun\u0219i complet.<\/p>\n
L\u00e2ng\u0103 ei se aflau \u00eenc\u0103 doi colegi de-ai lui Andrei, care tocmai \u00ee\u0219i puneau \u0219epcile \u00een ghiozdan.<\/p>\n
Alina mi-a \u0219optit:<\/p>\n
\u2014 Nu s-a ras doar el.<\/p>\n
Am r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103.<\/p>\n
Se pare c\u0103, \u00een seara precedent\u0103, Andrei trimisese un mesaj colegilor din liceu.<\/p>\n
Nu ceruse bani.<\/p>\n
Nu organizase o campanie.<\/p>\n
Le scrisese doar at\u00e2t: \u201eMara spune c\u0103 \u00eei este ru\u0219ine s\u0103 ias\u0103 f\u0103r\u0103 p\u0103r. M\u00e2ine m\u0103 rad \u00een cap. Dac\u0103 vre\u021bi, veni\u021bi cu mine. Dac\u0103 nu, e \u00een regul\u0103.\u201d<\/p>\n
Nu se a\u0219teptase la mare lucru.<\/p>\n
Dar diminea\u021ba, doisprezece colegi \u00eel a\u0219teptau deja la frizerie.<\/p>\n
Unii nici m\u0103car nu o cuno\u0219teau bine pe Mara.<\/p>\n
Pur \u0219i simplu au vrut ca nimeni din sec\u021bie s\u0103 nu se mai simt\u0103 singur.<\/p>\n
C\u00e2nd au intrat \u00eempreun\u0103 \u00een spital, atmosfera s-a schimbat complet.<\/p>\n
Copiii care p\u00e2n\u0103 atunci evitau s\u0103 se priveasc\u0103 \u00een oglind\u0103 au \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103.<\/p>\n
Un b\u0103ie\u021bel de vreo zece ani l-a \u00eentrebat pe Andrei dac\u0103 \u0219i el face chimioterapie.<\/p>\n
Andrei s-a aplecat \u0219i i-a r\u0103spuns:<\/p>\n
\u2014 Nu. Dar dac\u0103 tu trebuie s\u0103 treci prin asta, pot m\u0103car s\u0103 ar\u0103t pu\u021bin ca tine.<\/p>\n
B\u0103iatul a z\u00e2mbit larg.<\/p>\n
Pentru prima dat\u0103 de c\u00e2nd fusese internat.<\/p>\n
Mara pl\u00e2ngea, \u00eens\u0103 de data aceasta nu mai erau lacrimi de ru\u0219ine.<\/p>\n
S-a apropiat de Andrei, i-a atins capul ras \u0219i a r\u00e2s.<\/p>\n
\u2014 \u00ce\u021bi st\u0103 cam ciudat.<\/p>\n
\u2014 \u0218tiu, i-a r\u0103spuns el. Dar m\u0103 obi\u0219nuiesc.<\/p>\n
To\u021bi cei din salon au izbucnit \u00een r\u00e2s.<\/p>\n
Chiar \u0219i asistentele.<\/p>\n
Una dintre ele mi-a m\u0103rturisit c\u0103 lucra de aproape dou\u0103zeci de ani \u00een oncologie pediatric\u0103 \u0219i nu mai v\u0103zuse niciodat\u0103 un grup at\u00e2t de mare de adolescen\u021bi venind din proprie ini\u021biativ\u0103 doar pentru a-i face pe al\u021bii s\u0103 se simt\u0103 accepta\u021bi.<\/p>\n
\u00cen zilele urm\u0103toare, vestea s-a r\u0103sp\u00e2ndit prin tot spitalul.<\/p>\n
Profesorii liceului au organizat un program prin care elevii se \u00eenscriau pe r\u00e2nd pentru a le \u021bine companie copiilor interna\u021bi, ajut\u00e2ndu-i la lec\u021bii sau pur \u0219i simplu juc\u00e2ndu-se cu ei.<\/p>\n
Totul pornise dintr-un gest pe care Andrei \u00eel f\u0103cuse f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u0219tepte nimic \u00een schimb.<\/p>\n
Tratamentul Marei avea s\u0103 fie lung \u0219i dificil.<\/p>\n
Au existat zile grele, cu analize \u00eengrijor\u0103toare \u0219i momente \u00een care nici ea, nici familia ei nu mai aveau putere.<\/p>\n
Dar de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u0219i pierdea speran\u021ba, privea fotografia f\u0103cut\u0103 \u00een salon: o \u00eenc\u0103pere plin\u0103 de adolescen\u021bi cu capetele rase, z\u00e2mbind ca \u0219i cum nimeni nu ar fi fost diferit.<\/p>\n
Peste aproape un an, medicii ne-au dat vestea pe care o a\u0219teptasem cu to\u021bii.<\/p>\n
Tratamentul d\u0103dea rezultate, iar boala intrase \u00een remisie.<\/p>\n
\u00cen ziua \u00een care Mara a ie\u0219it din spital, p\u0103rul \u00eei crescuse doar c\u00e2\u021biva centimetri.<\/p>\n
Andrei avea \u0219i el aceea\u0219i lungime.<\/p>\n
Au r\u00e2s c\u00e2nd au observat.<\/p>\n
\u2014 Se pare c\u0103 am pornit de la zero am\u00e2ndoi, a spus el.<\/p>\n
Alina m-a str\u00e2ns atunci \u00een bra\u021be.<\/p>\n
\u2014 C\u00e2nd te-am sunat \u00een ziua aceea, am pl\u00e2ns pentru c\u0103, dup\u0103 luni \u00eentregi \u00een care vedeam doar team\u0103 \u0219i suferin\u021b\u0103, fiul t\u0103u le-a reamintit tuturor copiilor de aici c\u0103 nu sunt defini\u021bi de boala lor.<\/p>\n
Iar \u00een acel moment am \u00een\u021beles c\u0103 uneori cel mai mare ajutor nu este s\u0103 po\u021bi vindeca pe cineva, ci s\u0103-i faci povara pu\u021bin mai u\u0219or de dus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am plecat imediat, cu inima c\u00e2t un purice. \u00cen c\u00e2teva secunde mi-au trecut prin minte toate scenariile posibile. M-am temut c\u0103 Andrei f\u0103cuse ceva impulsiv sau c\u0103 starea Marei se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bise. C\u00e2nd am ajuns la sec\u021bia de oncologie, Alina m\u0103 a\u0219tepta pe hol. Avea ochii ro\u0219ii de pl\u00e2ns, dar pe chip i se citea \u0219i […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":22820,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-26428","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/26428","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=26428"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/26428\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":26429,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/26428\/revisions\/26429"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/22820"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=26428"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=26428"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=26428"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}