PARTEA 2
\n\u2800
\nEra o cutie metalic\u0103, dreptunghiular\u0103, de culoare albastru-\u00eenchis, cu un mic lac\u0103t pe lateral. O recuno\u0219team. Andrei o folosise c\u00e2ndva pentru a p\u0103stra documentele importante, \u00eenainte s\u0103 cump\u0103r\u0103m un seif. Dar ceea ce m-a f\u0103cut s\u0103 \u00eenghe\u021b nu a fost cutia \u00een sine, ci fotografia lipit\u0103 pe capac.
\n\u2800
\nChiar dac\u0103 vedeam \u00eenc\u0103 \u00eence\u021bo\u0219at, puteam distinge chipul unei femei. Era t\u00e2n\u0103r\u0103, avea p\u0103rul lung \u0219i castaniu \u0219i \u021binea \u00een bra\u021be un copil. Fotografia p\u0103rea recent\u0103, iar pe spatele ei, scris cu pixul, se afla un nume pe care nu-l mai auzisem niciodat\u0103.
\n\u2800
\n\u201ePentru Andrei. Cu drag, Cristina \u0219i Matei.\u201d
\n\u2800
\nAm r\u0103mas \u00een genunchi l\u00e2ng\u0103 pat, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u021beleg ce aveam \u00een fa\u021ba ochilor. Cine era Cristina? Cine era copilul? \u0218i de ce ascundea so\u021bul meu fotografia lor sub patul \u00een care dormeam \u00eempreun\u0103?
\n\u2800
\nAm \u00eencercat s\u0103 deschid cutia, dar lac\u0103tul era \u00eencuiat. Am scuturat-o u\u0219or \u0219i am auzit fo\u0219netul unor h\u00e2rtii, apoi zgomotul unui obiect mic care se lovea de pere\u021bii metalici. M-am a\u0219ezat pe marginea patului, cu inima b\u0103t\u00e2ndu-mi at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t \u00eemi auzeam pulsul \u00een urechi.
\n\u2800
\n\u00cen cei doisprezece ani de c\u0103snicie, Andrei nu-mi ascunsese niciodat\u0103 ceva important. Cel pu\u021bin a\u0219a crezusem p\u00e2n\u0103 \u00een diminea\u021ba aceea.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nM-am uitat din nou la fotografie. Copilul p\u0103rea s\u0103 aib\u0103 vreo patru sau cinci ani, iar femeia z\u00e2mbea spre aparat cu o expresie obosit\u0103, dar fericit\u0103. Avea ochii c\u0103prui \u0219i o mic\u0103 aluni\u021b\u0103 l\u00e2ng\u0103 buza de sus. Mi-am apropiat fotografia de fa\u021b\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 v\u0103d mai bine.
\n\u2800
\nAtunci am observat ceva care mi-a f\u0103cut stomacul s\u0103 se str\u00e2ng\u0103.
\n\u2800
\nB\u0103ie\u021belul sem\u0103na izbitor cu Andrei.
\n\u2800
\nAvea aceea\u0219i form\u0103 a nasului, acelea\u0219i spr\u00e2ncene groase \u0219i aceea\u0219i gropi\u021b\u0103 \u00een obrazul st\u00e2ng. Mi-am amintit fotografiile so\u021bului meu din copil\u0103rie, pe care le p\u0103stram \u00eentr-un album din sufragerie. Asem\u0103narea era at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t am sim\u021bit c\u0103 mi se face r\u0103u.
\n\u2800
\n\u2014 Nu se poate, am \u0219optit.
\n\u2800
\nM-am ridicat cu greu \u0219i am dus cutia \u00een buc\u0103t\u0103rie. Am a\u0219ezat-o pe mas\u0103, apoi am \u00eenceput s\u0103 caut cheia. \u00cemi aminteam c\u0103 Andrei obi\u0219nuia s\u0103 \u021bin\u0103 cheile mici \u00eentr-un sertar al biroului, al\u0103turi de baterii, \u0219uruburi \u0219i alte m\u0103run\u021bi\u0219uri.
\n\u2800
\nAm g\u0103sit trei chei. Prima nu se potrivea. A doua intra \u00een lac\u0103t, dar nu se rotea. C\u00e2nd am \u00eencercat-o pe a treia, am auzit un clic.
\n\u2800
\nAm r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103 c\u00e2teva secunde.
\n\u2800
\nApoi am ridicat capacul.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\n\u00cen\u0103untru erau mai multe plicuri, un teanc de chitan\u021be \u0219i un dosar sub\u021bire, legat cu elastic. Deasupra tuturor se afla o felicitare desenat\u0103 de un copil. Pe h\u00e2rtie erau trei personaje \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103: un b\u0103rbat, o femeie \u0219i un b\u0103ie\u021bel.
\n\u2800
\nSub desen scria, cu litere mari \u0219i str\u00e2mbe:
\n\u2800
\n\u201eTATI, C\u00c2ND VII DIN NOU?\u201d
\n\u2800
\nAm dus m\u00e2na la gur\u0103.
\n\u2800
\nMi-am spus c\u0103 poate era vorba despre un nepot, despre copilul unui prieten sau despre cineva pe care Andrei \u00eel ajuta. Dar atunci de ce nu-mi spusese nimic? De ce ascundea toate acestea sub pat?
\n\u2800
\nAm desf\u0103cut primul plic. \u00cen\u0103untru erau chitan\u021be pentru transferuri bancare f\u0103cute lunar c\u0103tre o femeie pe nume Cristina Marinescu. Unele sume erau de dou\u0103 mii de lei, altele de trei mii. Pl\u0103\u021bile \u00eencepuser\u0103 cu aproape un an \u00een urm\u0103.
\n\u2800
\nAm verificat urm\u0103torul plic. Con\u021binea facturi medicale de la o clinic\u0103 pediatric\u0103 din Bucure\u0219ti. Pe fiecare ap\u0103rea acela\u0219i nume: Matei Marinescu.
\n\u2800
\nAm sim\u021bit c\u0103 m\u0103 sufoc.
\n\u2800
\n\u00cen tot timpul \u00een care eu \u00eencercasem s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b s\u0103 tr\u0103iesc \u00een \u00eentuneric, so\u021bul meu trimisese bani unei alte femei \u0219i pl\u0103tise tratamentele unui copil despre care nu \u0219tiam nimic.
\n\u2800
\nDar cea mai mare lovitur\u0103 a venit c\u00e2nd am deschis dosarul.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nPrima pagin\u0103 era o copie a unui certificat de na\u0219tere.
\n\u2800
\nAm apropiat-o de fereastr\u0103, unde lumina dimine\u021bii era mai puternic\u0103. Literele \u00eenc\u0103 se amestecau unele cu altele, dar dup\u0103 c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri am reu\u0219it s\u0103 citesc numele copilului.
\n\u2800
\nMatei Alexandru Marinescu.
\n\u2800
\nData na\u0219terii: 14 aprilie, \u00een urm\u0103 cu cinci ani.
\n\u2800
\nLa rubrica destinat\u0103 tat\u0103lui era trecut un nume pe care \u00eel cuno\u0219team prea bine.
\n\u2800
\nAndrei Popescu.
\n\u2800
\nM-am prins de marginea mesei.
\n\u2800
\nNu \u0219tiu c\u00e2t timp am r\u0103mas acolo, privind documentul. Poate cinci minute, poate o jum\u0103tate de or\u0103. \u00cen mintea mea se amestecau amintiri din c\u0103snicia noastr\u0103, certurile din ultimele luni \u0219i toate serile \u00een care Andrei \u00eemi spusese c\u0103 trebuie s\u0103 lucreze peste program.
\n\u2800
\nAvea un copil de cinci ani.
\n\u2800
\nUn copil despre care eu nu \u0219tiam nimic.
\n\u2800
\nIar accidentul meu avusese loc \u00een urm\u0103 cu doar doi ani.
\n\u2800
\nAsta \u00eensemna c\u0103 secretul \u00eencepuse cu mult \u00eenainte s\u0103-mi pierd vederea.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAm \u00eenceput s\u0103 tremur at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t am sc\u0103pat certificatul pe podea. M-am aplecat s\u0103-l ridic, iar atunci am observat o alt\u0103 h\u00e2rtie care alunecase din dosar.
\n\u2800
\nEra o scrisoare, \u00eemp\u0103turit\u0103 \u00een patru.
\n\u2800
\nPe prima pagin\u0103 scria:
\n\u2800
\n\u201eAndrei, trebuie s\u0103-i spui adev\u0103rul. Nu mai putem continua a\u0219a.\u201d
\n\u2800
\nAm recunoscut imediat c\u0103 nu era scrisul so\u021bului meu. Literele erau mici \u0219i rotunjite, iar unele cuvinte fuseser\u0103 ap\u0103sate at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t cerneala trecuse prin h\u00e2rtie.
\n\u2800
\nAm \u00eenceput s\u0103 citesc.
\n\u2800
\n\u201e\u0218tiu c\u0103 \u00ee\u021bi este team\u0103 de reac\u021bia Anei. Dar Matei cre\u0219te \u0219i pune \u00eentreb\u0103ri. Nu mai pot s\u0103-i spun la nesf\u00e2r\u0219it c\u0103 tat\u0103l lui este plecat cu serviciul. Te iube\u0219te \u0219i te a\u0219teapt\u0103 \u00een fiecare weekend. Nu vreau s\u0103-\u021bi distrug c\u0103snicia, dar nici nu vreau ca fiul nostru s\u0103 creasc\u0103 sim\u021bindu-se un secret ru\u0219inos.\u201d
\n\u2800
\nScrisoarea continua cu c\u00e2teva r\u00e2nduri despre \u0219coal\u0103, tratamente medicale \u0219i promisiuni \u00eenc\u0103lcate.
\n\u2800
\nLa final, Cristina scrisese:
\n\u2800
\n\u201eDac\u0103 nu \u00eei spui tu, \u00eentr-o zi va afla singur\u0103. \u0218i atunci va durea mult mai tare.\u201d
\n\u2800
\nM-am pr\u0103bu\u0219it pe scaun.
\n\u2800
\nCristina avusese dreptate.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nPrimul meu impuls a fost s\u0103-l sun pe Andrei \u0219i s\u0103 \u021bip la el. S\u0103-i spun c\u0103 \u0219tiu totul, c\u0103 mi-am rec\u0103p\u0103tat vederea \u0219i c\u0103 nu mai poate s\u0103 m\u0103 mint\u0103. Dar c\u00e2nd am pus m\u00e2na pe telefon, mi-am amintit ceva ce m\u0103 nelini\u0219tea \u0219i mai tare.
\n\u2800
\nAndrei nu \u0219tia c\u0103 pot vedea.
\n\u2800
\n\u00cen mintea lui, eu eram \u00eenc\u0103 femeia care se orienta prin cas\u0103 pip\u0103ind pere\u021bii, care avea nevoie s\u0103-i descrie cineva ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jur \u0219i care nu putea citi nici m\u0103car o etichet\u0103.
\n\u2800
\nDe aceea \u00ee\u0219i permisese s\u0103 \u00eemping\u0103 cutia sub pat \u00een timp ce eu eram \u00een camer\u0103. Nici m\u0103car nu \u00eencercase s\u0103 fie discret.
\n\u2800
\nMi-am dat seama c\u0103 aveam nevoie de timp s\u0103 \u00een\u021beleg totul \u00eenainte s\u0103-l confrunt.
\n\u2800
\nAm fotografiat documentele, folosind func\u021bia de m\u0103rire a telefonului ca s\u0103 pot verifica detaliile. Apoi am pus fiecare h\u00e2rtie \u00eenapoi, exact \u00een ordinea \u00een care o g\u0103sisem. Am \u00eencuiat cutia \u0219i am \u00eempins-o din nou sub pat.
\n\u2800
\nDup\u0103 aceea am mers \u00een baie \u0219i m-am privit \u00een oglind\u0103.
\n\u2800
\nEra prima dat\u0103 dup\u0103 doi ani c\u00e2nd reu\u0219eam s\u0103-mi disting propriul chip.
\n\u2800
\nFemeia din oglind\u0103 avea obrajii palizi, p\u0103rul prins neglijent \u0219i ochii ro\u0219ii de pl\u00e2ns. Am \u00eentins m\u00e2na spre sticl\u0103, aproape nevenindu-mi s\u0103 cred c\u0103 m\u0103 vedeam din nou.
\n\u2800
\nAr fi trebuit s\u0103 fie cea mai fericit\u0103 zi din via\u021ba mea.
\n\u2800
\n\u00cen schimb, descopeream c\u0103 b\u0103rbatul care m\u0103 ajutase s\u0103 supravie\u021buiesc \u00eemi ascunsese o alt\u0103 via\u021b\u0103.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nLa pr\u00e2nz am sunat-o pe sora mea, Ioana.
\n\u2800
\n\u2014 Trebuie s\u0103 vii la mine, i-am spus.
\n\u2800
\nA observat imediat c\u0103 ceva nu era \u00een regul\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Te sim\u021bi r\u0103u?
\n\u2800
\n\u2014 Nu. Dar am nevoie de tine. \u0218i te rog s\u0103 nu-i spui nimic lui Andrei.
\n\u2800
\nIoana a ajuns dup\u0103 patruzeci de minute. C\u00e2nd am deschis u\u0219a \u0219i am privit-o direct \u00een ochi, a r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Ana… tu m\u0103 vezi?
\n\u2800
\nAm \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng.
\n\u2800
\n\u2014 Nu foarte bine. Dar da, Ioana. Te v\u0103d.
\n\u2800
\nSora mea m-a str\u00e2ns \u00een bra\u021be at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t aproape m-a durut.
\n\u2800
\n\u2014 Doamne, Ana! De ce nu m-ai sunat imediat? Este minunat!
\n\u2800
\nAm l\u0103sat-o s\u0103 se bucure c\u00e2teva clipe, apoi am condus-o \u00een buc\u0103t\u0103rie.
\n\u2800
\n\u2014 Mai este ceva ce trebuie s\u0103 vezi.
\n\u2800
\nI-am ar\u0103tat fotografiile documentelor.
\n\u2800
\nPe m\u0103sur\u0103 ce le citea, z\u00e2mbetul i-a disp\u0103rut.
\n\u2800
\n\u2014 Ana… este copilul lui?
\n\u2800
\nAm \u00eencuviin\u021bat.
\n\u2800
\nIoana s-a a\u0219ezat \u00eencet.
\n\u2800
\n\u2014 Dumnezeule mare.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nSora mea a r\u0103mas cu mine toat\u0103 dup\u0103-amiaza. Mi-a f\u0103cut ceai, m-a ajutat s\u0103 verific datele de pe documente \u0219i m-a convins s\u0103 nu iau nicio hot\u0103r\u00e2re important\u0103 \u00eenainte s\u0103 vorbesc cu Andrei.
\n\u2800
\n\u2014 Poate exist\u0103 lucruri pe care nu le \u0219tim, mi-a spus ea.
\n\u2800
\nAm privit-o.
\n\u2800
\n\u2014 Ce ar putea schimba faptul c\u0103 are un copil de cinci ani \u0219i c\u0103 mi-a ascuns asta?
\n\u2800
\nIoana a oftat.
\n\u2800
\n\u2014 Nimic nu schimb\u0103 minciuna. Dar trebuie s\u0103 \u0219tii exact ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eenainte s\u0103 hot\u0103r\u0103\u0219ti ce faci.
\n\u2800
\nAvea dreptate, de\u0219i \u00eemi era greu s\u0103 accept.
\n\u2800
\n\u00cenainte s\u0103 plece, mi-a str\u00e2ns m\u00e2na.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, faptul c\u0103 \u021bi-ai rec\u0103p\u0103tat vederea este al t\u0103u. Nu l\u0103sa ce a f\u0103cut Andrei s\u0103-\u021bi fure bucuria asta. Ai luptat doi ani ca s\u0103 ajungi aici.
\n\u2800
\nCuvintele ei m-au f\u0103cut s\u0103 pl\u00e2ng din nou.
\n\u2800
\nDup\u0103 plecarea ei, am deschis fereastra din sufragerie. Pentru prima dat\u0103 dup\u0103 accident, puteam distinge copacii de peste drum, ma\u0219inile parcate \u0219i siluetele oamenilor care treceau pe trotuar.
\n\u2800
\nLumea se \u00eentorcea \u00eencet la mine.
\n\u2800
\nDar nu mai era lumea pe care crezusem c\u0103 o cunosc.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAndrei a venit acas\u0103 pu\u021bin dup\u0103 ora \u0219apte.
\n\u2800
\nL-am auzit descuind u\u0219a \u0219i am r\u0103mas pe canapea, cu m\u00e2inile a\u0219ezate \u00een poal\u0103. \u00cenc\u0103 vedeam neclar la distan\u021b\u0103, dar suficient c\u00e2t s\u0103-i urm\u0103resc mi\u0219c\u0103rile.
\n\u2800
\nA intrat \u00een sufragerie, \u0219i-a l\u0103sat geaca pe sp\u0103tarul unui scaun \u0219i s-a uitat spre mine.
\n\u2800
\n\u2014 Bun\u0103, Ana.
\n\u2800
\n\u2014 Bun\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Ai m\u00e2ncat?
\n\u2800
\n\u2014 Da.
\n\u2800
\nS-a apropiat \u0219i mi-a atins um\u0103rul. Era un gest pe care \u00eel f\u0103cuse de mii de ori \u00een ultimii doi ani, ca s\u0103-mi arate c\u0103 se afl\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine.
\n\u2800
\nDe data aceasta, l-am v\u0103zut \u00eenainte s\u0103 m\u0103 ating\u0103.
\n\u2800
\nM-a durut mai mult dec\u00e2t m-a\u0219 fi a\u0219teptat.
\n\u2800
\n\u2014 Andrei, am spus, trebuie s\u0103 vorbim.
\n\u2800
\nA oftat obosit.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, te rog, nu \u00een seara asta. Am avut o zi \u00eengrozitoare.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i eu.
\n\u2800
\nS-a \u00eentors spre mine.
\n\u2800
\n\u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?
\n\u2800
\nL-am privit direct.
\n\u2800
\n\u2014 Cine este Cristina?
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAm v\u0103zut cum i se schimb\u0103 fa\u021ba.
\n\u2800
\nA fost o transformare at\u00e2t de clar\u0103, \u00eenc\u00e2t nici vederea mea \u00eence\u021bo\u0219at\u0103 nu m-a \u00eempiedicat s\u0103 o observ. Spr\u00e2ncenele i s-au ridicat, buzele i s-au \u00eentredeschis \u0219i, pentru o clip\u0103, p\u0103rea c\u0103 uitase cum s\u0103 respire.
\n\u2800
\n\u2014 Ce Cristina? a \u00eentrebat.
\n\u2800
\nAm sim\u021bit cum mi se rupe ceva \u00een suflet.
\n\u2800
\n\u00cenc\u0103 o minciun\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Cristina Marinescu.
\n\u2800
\nAndrei s-a prins de sp\u0103tarul scaunului.
\n\u2800
\n\u2014 De unde ai auzit numele acesta?
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i Matei? Cine este Matei?
\n\u2800
\nA \u00eenchis ochii.
\n\u2800
\n\u2014 Ana…
\n\u2800
\n\u2014 Este fiul t\u0103u?
\n\u2800
\nT\u0103cerea lui a fost r\u0103spunsul.
\n\u2800
\nM-am ridicat \u00eencet de pe canapea.
\n\u2800
\n\u2014 Te-am \u00eentrebat dac\u0103 este fiul t\u0103u.
\n\u2800
\n\u2014 Da, a \u0219optit.
\n\u2800
\nCuv\u00e2ntul acela a c\u0103zut \u00eentre noi ca o piatr\u0103.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAndrei a \u00eencercat s\u0103 se apropie, dar am f\u0103cut un pas \u00eenapoi.
\n\u2800
\n\u2014 Nu m\u0103 atinge.
\n\u2800
\nS-a oprit.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, las\u0103-m\u0103 s\u0103-\u021bi explic.
\n\u2800
\n\u2014 De cinci ani, Andrei? De cinci ani ai un copil \u0219i eu nu \u0219tiu nimic?
\n\u2800
\n\u0218i-a trecut m\u00e2inile peste fa\u021b\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Am vrut s\u0103-\u021bi spun de at\u00e2tea ori.
\n\u2800
\n\u2014 Dar n-ai f\u0103cut-o.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218tiu.
\n\u2800
\n\u2014 Ai fost cu Cristina \u00een timp ce eram c\u0103s\u0103tori\u021bi?
\n\u2800
\nA r\u0103mas nemi\u0219cat.
\n\u2800
\nAtunci am \u0219tiut.
\n\u2800
\n\u2014 R\u0103spunde-mi!
\n\u2800
\n\u2014 Da, a spus cu voce stins\u0103. A fost o rela\u021bie scurt\u0103, acum aproape \u0219ase ani. Ne certam foarte mult \u00een perioada aceea \u0219i…
\n\u2800
\nAm ridicat m\u00e2na.
\n\u2800
\n\u2014 S\u0103 nu \u00eendr\u0103zne\u0219ti s\u0103 dai vina pe certurile noastre.
\n\u2800
\nA cobor\u00e2t privirea.
\n\u2800
\n\u2014 Ai dreptate. Nu exist\u0103 nicio scuz\u0103.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nMi-a povestit c\u0103 o cunoscuse pe Cristina printr-un coleg. Rela\u021bia lor durase c\u00e2teva luni, iar c\u00e2nd el hot\u0103r\u00e2se s\u0103 o \u00eencheie, Cristina \u00eei spusese c\u0103 era \u00eens\u0103rcinat\u0103.
\n\u2800
\nLa \u00eenceput, nu o crezuse. Apoi, dup\u0103 na\u0219terea copilului, f\u0103cuser\u0103 un test de paternitate care confirmase c\u0103 Matei era fiul lui.
\n\u2800
\n\u2014 Am \u00eenceput s\u0103 trimit bani, mi-a spus. Am vrut s\u0103-mi asum responsabilitatea fa\u021b\u0103 de el.
\n\u2800
\n\u2014 Dar nu \u0219i fa\u021b\u0103 de mine?
\n\u2800
\nAndrei a t\u0103cut.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i \u00een to\u021bi ace\u0219ti ani ai continuat s\u0103-l vezi?
\n\u2800
\n\u2014 Da. La \u00eenceput rar. Apoi, c\u00e2nd a crescut, am \u00eenceput s\u0103 merg mai des.
\n\u2800
\n\u2014 De aceea lipseai \u00een weekenduri?
\n\u2800
\nA \u00eencuviin\u021bat.
\n\u2800
\nAm sim\u021bit c\u0103 mi se face r\u0103u.
\n\u2800
\n\u00cemi aminteam toate s\u00e2mbetele \u00een care \u00eemi spusese c\u0103 trebuie s\u0103 rezolve probleme la serviciu. Toate serile \u00een care \u00eel a\u0219teptasem, ascult\u00e2nd sunetele de pe casa sc\u0103rii, convins\u0103 c\u0103 omul pe care \u00eel iubeam muncea p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu pentru noi.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i Cristina? am \u00eentrebat. Mai ai o rela\u021bie cu ea?
\n\u2800
\n\u2014 Nu. Rela\u021bia noastr\u0103 s-a \u00eencheiat \u00eenainte s\u0103 se nasc\u0103 Matei. Acum vorbim doar despre copil.
\n\u2800
\nNu \u0219tiam dac\u0103 s\u0103-l cred.
\n\u2800
\nDup\u0103 at\u00e2tea minciuni, chiar \u0219i adev\u0103rul suna suspect.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAndrei s-a a\u0219ezat pe marginea fotoliului.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, accidentul t\u0103u a schimbat totul. \u00cen primele luni mi-a fost team\u0103 c\u0103 o s\u0103 te pierd. Apoi, c\u00e2nd ai venit acas\u0103 \u0219i nu puteai vedea, nu am mai avut curajul s\u0103-\u021bi spun. Mi se p\u0103rea c\u0103 te-a\u0219 distruge.
\n\u2800
\nAm r\u00e2s amar.
\n\u2800
\n\u2014 A\u0219a c\u0103 ai hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 min\u021bi \u00eenc\u0103 doi ani?
\n\u2800
\n\u2014 M-am g\u00e2ndit c\u0103 o s\u0103 g\u0103sesc momentul potrivit.
\n\u2800
\n\u2014 Momentul potrivit pentru ce? S\u0103-mi spui c\u0103 ai avut o aventur\u0103 \u0219i c\u0103 exist\u0103 un copil care \u00ee\u021bi spune tat\u0103?
\n\u2800
\nAndrei \u0219i-a acoperit fa\u021ba.
\n\u2800
\n\u2014 \u00cemi pare r\u0103u.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218tii ce m\u0103 doare cel mai tare? l-am \u00eentrebat. Nu doar faptul c\u0103 m-ai \u00een\u0219elat. Ci c\u0103 ai profitat de faptul c\u0103 nu vedeam ca s\u0103 ascunzi lucruri chiar l\u00e2ng\u0103 mine.
\n\u2800
\nA ridicat brusc capul.
\n\u2800
\n\u2014 Ce vrei s\u0103 spui?
\n\u2800
\nAm inspirat ad\u00e2nc.
\n\u2800
\n\u2014 Am g\u0103sit cutia de sub pat.
\n\u2800
\nFa\u021ba i s-a albit.
\n\u2800
\n\u2014 Cum ai g\u0103sit-o?
\n\u2800
\nL-am privit \u00een ochi.
\n\u2800
\n\u2014 Pentru c\u0103 pot s\u0103 v\u0103d, Andrei.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nNu cred c\u0103 voi uita vreodat\u0103 expresia lui din clipa aceea.
\n\u2800
\nPentru o secund\u0103, chipul i s-a luminat. S-a ridicat at\u00e2t de repede, \u00eenc\u00e2t aproape a r\u0103sturnat scaunul.
\n\u2800
\n\u2014 Ana! Vorbe\u0219ti serios? \u00ce\u021bi revine vederea?
\n\u2800
\nA f\u0103cut un pas spre mine, cu bra\u021bele \u00eentinse, dar s-a oprit c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 eu nu m\u0103 mi\u0219cam.
\n\u2800
\n\u2014 De c\u00e2nd?
\n\u2800
\n\u2014 De c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni disting umbre. De ieri pot vedea mai bine.
\n\u2800
\n\u2014 De ce nu mi-ai spus?
\n\u2800
\nM-am uitat la el cu ochii plini de lacrimi.
\n\u2800
\n\u2014 Voiam s\u0103-\u021bi fac o surpriz\u0103. Voiam s\u0103-\u021bi v\u0103d chipul \u0219i s\u0103-\u021bi spun c\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, putem s\u0103rb\u0103tori \u00eempreun\u0103.
\n\u2800
\nVocea mi s-a fr\u00e2nt.
\n\u2800
\n\u2014 \u00cen schimb, te-am v\u0103zut ascunz\u00e2nd o cutie sub pat.
\n\u2800
\nAndrei s-a a\u0219ezat \u00eencet la loc.
\n\u2800
\nBucuria de pe fa\u021ba lui disp\u0103ruse, \u00eenlocuit\u0103 de o ru\u0219ine pe care nu mai \u00eencerca s\u0103 o ascund\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Nu \u0219tiu ce s\u0103 spun.
\n\u2800
\n\u2014 Nici eu.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\n\u00cen noaptea aceea am dormit \u00een camera de oaspe\u021bi.
\n\u2800
\nDe fapt, aproape c\u0103 nu am dormit. M-am \u00eentins pe pat \u0219i am privit umbrele de pe tavan, recunosc\u0103toare c\u0103 le puteam vedea \u0219i sf\u00e2\u0219iat\u0103 de ceea ce aflasem.
\n\u2800
\nDiminea\u021ba, Andrei a b\u0103tut la u\u0219\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, pot s\u0103 intru?
\n\u2800
\n\u2014 Da.
\n\u2800
\nA intrat cu dou\u0103 c\u0103ni de ceai. Le-a pus pe noptier\u0103 \u0219i s-a a\u0219ezat pe scaun, la c\u00e2\u021biva pa\u0219i de mine.
\n\u2800
\n\u2014 Am sunat la serviciu \u0219i mi-am luat liber, mi-a spus. Vreau s\u0103 vorbim.
\n\u2800
\n\u2014 Eu vreau s\u0103 fiu singur\u0103 o vreme.
\n\u2800
\nA \u00eencuviin\u021bat.
\n\u2800
\n\u2014 \u00cen\u021beleg.
\n\u2800
\n\u2014 Nu, Andrei. Nu cred c\u0103 \u00een\u021belegi. Doi ani am depins de tine pentru aproape orice. \u00ce\u021bi eram recunosc\u0103toare pentru fiecare lucru pe care \u00eel f\u0103ceai. \u0218i tot timpul acesta exista o parte uria\u0219\u0103 din via\u021ba ta despre care eu nu \u0219tiam nimic.
\n\u2800
\nLacrimile au \u00eenceput s\u0103-mi curg\u0103 pe obraji.
\n\u2800
\n\u2014 Nu \u0219tiu cum s\u0103 mai am \u00eencredere \u00een tine.
\n\u2800
\nAndrei \u0219i-a plecat capul.
\n\u2800
\n\u2014 Nici nu am dreptul s\u0103-\u021bi cer asta acum.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\n\u00cen aceea\u0219i dup\u0103-amiaz\u0103, mi-am f\u0103cut un bagaj \u0219i m-am mutat temporar la Ioana.
\n\u2800
\nNu am plecat pentru a-l pedepsi pe Andrei. Am plecat pentru c\u0103 aveam nevoie s\u0103 \u00een\u021beleg cine eram acum, dup\u0103 doi ani \u00een care lumea mea fusese redus\u0103 la sunete, atingeri \u0219i vocea so\u021bului meu.
\n\u2800
\n\u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2nile urm\u0103toare, am mers la controale oftalmologice \u0219i am \u00eenceput un program de recuperare vizual\u0103. Medicul mi-a explicat c\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021birea era \u00eencurajatoare, dar c\u0103 nu putea garanta c\u00e2t de mult aveam s\u0103-mi recap\u0103t vederea. Trebuia s\u0103 am r\u0103bdare \u0219i s\u0103 nu m\u0103 suprasolicit.
\n\u2800
\n\u00cen fiecare diminea\u021b\u0103, exersam s\u0103 citesc litere mari, s\u0103 recunosc obiecte \u0219i s\u0103 m\u0103 orientez prin \u00eenc\u0103peri f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 bazez exclusiv pe memorie.
\n\u2800
\nUneori pl\u00e2ngeam de fericire c\u00e2nd reu\u0219eam s\u0103 disting o floare sau s\u0103 citesc c\u00e2teva cuvinte.
\n\u2800
\nAlteori pl\u00e2ngeam pentru c\u0103 \u00eemi aminteam de Andrei.
\n\u2800
\nIoana nu m\u0103 gr\u0103bea.
\n\u2800
\n\u2014 Nu trebuie s\u0103 hot\u0103r\u0103\u0219ti ast\u0103zi ce faci cu c\u0103snicia ta, \u00eemi spunea. Mai \u00eent\u00e2i ai grij\u0103 de tine.
\n\u2800
\n\u0218i pentru prima dat\u0103 dup\u0103 foarte mult timp, exact asta am \u00eenceput s\u0103 fac.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nLa aproape o lun\u0103 dup\u0103 ce plecasem, am primit un mesaj de la un num\u0103r necunoscut.
\n\u2800
\n\u201eBun\u0103 ziua, Ana. M\u0103 numesc Cristina Marinescu. \u0218tiu c\u0103 Andrei v-a spus despre Matei. Nu vreau s\u0103 v\u0103 provoc \u0219i mai mult\u0103 durere, dar cred c\u0103 merit\u0103m s\u0103 discut\u0103m. Dac\u0103 nu dori\u021bi, voi \u00een\u021belege.\u201d
\n\u2800
\nAm citit mesajul de mai multe ori.
\n\u2800
\nPrimul meu impuls a fost s\u0103-l \u0219terg. Cristina era femeia cu care so\u021bul meu m\u0103 \u00een\u0219elase. Mama copilului pe care \u00eel ascunsese de mine. Ultima persoan\u0103 cu care voiam s\u0103 stau la aceea\u0219i mas\u0103.
\n\u2800
\nDar apoi m-am g\u00e2ndit c\u0103 poate exista ceva ce nu \u0219tiam.
\n\u2800
\nAm acceptat s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u00eentr-o cafenea, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 de joi.
\n\u2800
\nIoana m-a dus acolo \u0219i a r\u0103mas \u00een apropiere, \u00een caz c\u0103 aveam nevoie de ea.
\n\u2800
\nC\u00e2nd Cristina a intrat, am recunoscut-o dup\u0103 fotografie. \u00cen realitate p\u0103rea mai obosit\u0103, iar z\u00e2mbetul \u00eei era nesigur.
\n\u2800
\nS-a apropiat \u00eencet de mas\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Ana?
\n\u2800
\nAm \u00eencuviin\u021bat.
\n\u2800
\n\u2014 Lua\u021bi loc.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nCristina \u0219i-a a\u0219ezat geanta pe scaunul de l\u00e2ng\u0103 ea \u0219i a r\u0103mas c\u00e2teva clipe cu privirea \u00een jos.
\n\u2800
\n\u2014 Nu \u0219tiu cum s\u0103 \u00eencep, a spus.
\n\u2800
\n\u2014 Cu adev\u0103rul.
\n\u2800
\nA inspirat ad\u00e2nc.
\n\u2800
\n\u2014 C\u00e2nd l-am cunoscut pe Andrei, \u0219tiam c\u0103 este c\u0103s\u0103torit. Mi-a spus c\u0103 trece\u021bi printr-o perioad\u0103 grea, dar asta nu justific\u0103 nimic. Am f\u0103cut o alegere egoist\u0103 \u0219i \u00eemi pare r\u0103u.
\n\u2800
\nAm str\u00e2ns cea\u0219ca \u00eentre palme.
\n\u2800
\n\u2014 De ce a\u021bi continuat s\u0103-l vede\u021bi?
\n\u2800
\n\u2014 Dup\u0103 ce s-a n\u0103scut Matei, rela\u021bia noastr\u0103 a fost doar despre copil. Nu mai suntem \u00eempreun\u0103 de ani \u00eentregi. Dar am insistat s\u0103 fac\u0103 parte din via\u021ba fiului lui.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i nu v-a deranjat c\u0103 eu nu \u0219tiam nimic?
\n\u2800
\nCristina a cobor\u00e2t privirea.
\n\u2800
\n\u2014 M-a deranjat. De multe ori i-am spus s\u0103 v\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103. Dar mi-a r\u0103spuns c\u0103 v\u0103 afla\u021bi \u00eentr-o situa\u021bie medical\u0103 foarte grea \u0219i c\u0103 nu vrea s\u0103 v\u0103 fac\u0103 r\u0103u.
\n\u2800
\nAm r\u00e2s f\u0103r\u0103 bucurie.
\n\u2800
\n\u2014 A reu\u0219it exact contrariul.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218tiu.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nCristina a deschis geanta \u0219i a scos un plic.
\n\u2800
\n\u2014 Nu vreau s\u0103 v\u0103 cer nimic, Ana. Dar a\u0219 vrea s\u0103 v\u0103 ar\u0103t ceva.
\n\u2800
\n\u00cen\u0103untru erau c\u00e2teva desene f\u0103cute de Matei.
\n\u2800
\nPe unul dintre ele, un b\u0103ie\u021bel st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 un b\u0103rbat \u00eenalt, sub un soare uria\u0219. Pe altul era o cas\u0103 cu acoperi\u0219 ro\u0219u \u0219i o ma\u0219in\u0103 albastr\u0103.
\n\u2800
\n\u2014 Matei \u00eel iube\u0219te foarte mult pe tat\u0103l lui, a spus Cristina. \u0218i \u00eel \u00eentreab\u0103 mereu de ce nu poate veni mai des.
\n\u2800
\nM-am uitat la desene, sim\u021bind o durere nea\u0219teptat\u0103.
\n\u2800
\nCopilul acela nu f\u0103cuse nimic r\u0103u.
\n\u2800
\nNu alesese felul \u00een care venise pe lume \u0219i nici minciunile adul\u021bilor din jurul lui.
\n\u2800
\n\u2014 Nu sunt sup\u0103rat\u0103 pe Matei, am spus \u00eencet.
\n\u2800
\nCristina a ridicat ochii.
\n\u2800
\n\u2014 V\u0103 mul\u021bumesc.
\n\u2800
\n\u2014 Dar asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sunt preg\u0103tit\u0103 s\u0103-l cunosc.
\n\u2800
\n\u2014 \u00cen\u021beleg.
\n\u2800
\nAm pus desenele \u00eenapoi \u00een plic.
\n\u2800
\n\u2014 Vreau doar s\u0103 \u0219tiu un lucru. Andrei v-a promis vreodat\u0103 c\u0103 m\u0103 va p\u0103r\u0103si?
\n\u2800
\nCristina a cl\u0103tinat din cap.
\n\u2800
\n\u2014 Nu. Mi-a spus mereu c\u0103 v\u0103 iube\u0219te \u0219i c\u0103 nu vrea s\u0103 divor\u021beze.
\n\u2800
\nCuvintele ei m-au durut aproape la fel de mult ca adev\u0103rul despre aventur\u0103.
\n\u2800
\nPentru c\u0103 \u00een\u021belegeam acum c\u0103 Andrei \u00eencercase ani \u00eentregi s\u0103 p\u0103streze dou\u0103 lumi separate, f\u0103r\u0103 s\u0103 accepte c\u0103 una dintre ele avea s\u0103 fie distrus\u0103 c\u00e2nd adev\u0103rul ie\u0219ea la lumin\u0103.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nDup\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu Cristina, am \u00eenceput s\u0103 merg la terapie individual\u0103.
\n\u2800
\nAveam nevoie s\u0103 vorbesc despre accident, despre pierderea vederii, despre dependen\u021ba de Andrei \u0219i despre tr\u0103darea lui. Uneori m\u0103 sim\u021beam vinovat\u0103 c\u0103 eram furioas\u0103 pe omul care m\u0103 \u00eengrijise at\u00e2t de mult. Alteori m\u0103 \u00eenvinov\u0103\u021beam pentru c\u0103 nu observasem mai devreme semnele.
\n\u2800
\nPsihologa m-a ajutat s\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103 dou\u0103 lucruri pot fi adev\u0103rate \u00een acela\u0219i timp.
\n\u2800
\nAndrei avusese grij\u0103 de mine cu r\u0103bdare \u0219i devotament dup\u0103 accident.
\n\u2800
\n\u0218i tot Andrei m\u0103 min\u021bise ani \u00eentregi, ascunz\u00e2ndu-mi o aventur\u0103 \u0219i existen\u021ba unui copil.
\n\u2800
\nUn lucru nu \u00eel \u0219tergea pe cel\u0103lalt.
\n\u2800
\nNu trebuia s\u0103 neg ajutorul pe care mi-l oferise ca s\u0103 recunosc r\u0103ul pe care mi-l f\u0103cuse. Dar nici nu eram obligat\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00eentr-o c\u0103snicie doar pentru c\u0103 \u00eei eram recunosc\u0103toare.
\n\u2800
\nAceast\u0103 \u00een\u021belegere m-a ajutat mai mult dec\u00e2t m\u0103 a\u0219teptam.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\n\u00cen lunile urm\u0103toare, vederea mea a continuat s\u0103 se \u00eembun\u0103t\u0103\u021beasc\u0103.
\n\u2800
\nNu a revenit complet. Unele detalii r\u0103m\u00e2neau neclare, iar seara aveam dificult\u0103\u021bi s\u0103 disting obiectele \u00een lumin\u0103 slab\u0103. Dar puteam citi cu ajutorul ochelarilor \u0219i al func\u021biilor de m\u0103rire, puteam recunoa\u0219te fe\u021bele oamenilor \u0219i puteam merge singur\u0103 \u00een locuri familiare.
\n\u2800
\n\u00centr-o zi, am ie\u0219it cu Ioana \u00een parc.
\n\u2800
\nEra \u00eenceput de prim\u0103var\u0103, iar copacii aveau muguri mici \u0219i verzi. Ne-am a\u0219ezat pe o banc\u0103, iar eu am r\u0103mas mult timp privind copiii care alergau pe alee.
\n\u2800
\n\u2014 La ce te g\u00e2nde\u0219ti? m-a \u00eentrebat sora mea.
\n\u2800
\nAm z\u00e2mbit.
\n\u2800
\n\u2014 La c\u00e2t de mult mi-a lipsit culoarea verde.
\n\u2800
\nIoana mi-a str\u00e2ns m\u00e2na.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i mie mi-a lipsit s\u0103 te v\u0103d z\u00e2mbind a\u0219a.
\n\u2800
\n\u00cen clipa aceea, am \u00een\u021beles c\u0103 nu mai voiam s\u0103-mi construiesc via\u021ba \u00een jurul fricii de a pierde ceva.
\n\u2800
\n\u00cemi pierdusem deja vederea o dat\u0103.
\n\u2800
\nNu voiam s\u0103-mi pierd \u0219i respectul fa\u021b\u0103 de mine.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nL-am sunat pe Andrei \u00een seara aceea.
\n\u2800
\n\u2014 A\u0219 vrea s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim, i-am spus.
\n\u2800
\nA acceptat imediat.
\n\u2800
\nNe-am v\u0103zut dou\u0103 zile mai t\u00e2rziu, \u00eentr-o cafenea lini\u0219tit\u0103. C\u00e2nd a intrat, am fost surprins\u0103 s\u0103 observ c\u00e2t de mult sl\u0103bise. Avea cearc\u0103ne ad\u00e2nci \u0219i p\u0103rea mai b\u0103tr\u00e2n dec\u00e2t \u00eel \u021bineam minte.
\n\u2800
\nS-a a\u0219ezat \u00een fa\u021ba mea.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, ar\u0103\u021bi bine.
\n\u2800
\n\u2014 Mul\u021bumesc.
\n\u2800
\nM-a privit cu emo\u021bie.
\n\u2800
\n\u2014 Po\u021bi s\u0103 m\u0103 vezi clar?
\n\u2800
\n\u2014 Destul de clar.
\n\u2800
\nOchii i s-au umplut de lacrimi.
\n\u2800
\n\u2014 Mi-am imaginat de at\u00e2tea ori momentul \u00een care aveai s\u0103 m\u0103 prive\u0219ti din nou.
\n\u2800
\nAm sim\u021bit un nod \u00een g\u00e2t.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i eu, Andrei.
\n\u2800
\nAm r\u0103mas c\u00e2teva clipe t\u0103cu\u021bi.
\n\u2800
\nApoi am scos din geant\u0103 un plic.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAndrei l-a privit nelini\u0219tit.
\n\u2800
\n\u2014 Ce este?
\n\u2800
\n\u2014 Am discutat cu un avocat.
\n\u2800
\nFa\u021ba i s-a schimbat.
\n\u2800
\n\u2014 Vrei s\u0103 divor\u021b\u0103m?
\n\u2800
\nAm inspirat ad\u00e2nc.
\n\u2800
\n\u2014 Da.
\n\u2800
\nA \u00eenchis ochii.
\n\u2800
\n\u2014 Ana, te rog…
\n\u2800
\n\u2014 Las\u0103-m\u0103 s\u0103 termin.
\n\u2800
\nA \u00eencuviin\u021bat.
\n\u2800
\n\u2014 Nu iau decizia asta pentru c\u0103 nu te-am iubit. Te-am iubit enorm. \u0218i nu voi uita niciodat\u0103 ce ai f\u0103cut pentru mine dup\u0103 accident. M-ai ajutat s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b din nou lucruri pe care \u00eenainte le consideram fire\u0219ti. Pentru asta \u00ee\u021bi voi fi mereu recunosc\u0103toare.
\n\u2800
\nAndrei pl\u00e2ngea \u00een t\u0103cere.
\n\u2800
\n\u2014 Dar nu mai pot tr\u0103i \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 ce altceva \u00eemi ascunzi. Nu vreau s\u0103-mi petrec restul vie\u021bii verific\u00e2nd fiecare explica\u021bie, fiecare \u00eent\u00e2rziere \u0219i fiecare telefon.
\n\u2800
\n\u2014 Pot s\u0103 schimb lucrurile, a spus el.
\n\u2800
\n\u2014 Sper s\u0103 le schimbi. Pentru tine \u0219i pentru Matei. Dar eu nu mai pot continua aceast\u0103 c\u0103snicie.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAndrei a r\u0103mas mult timp privind plicul.
\n\u2800
\nApoi a ridicat ochii spre mine.
\n\u2800
\n\u2014 Nu am vrut niciodat\u0103 s\u0103 te pierd.
\n\u2800
\nAm sim\u021bit lacrimile curg\u00e2ndu-mi pe obraji.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218tiu. Dar uneori oamenii sunt at\u00e2t de ocupa\u021bi s\u0103 ascund\u0103 adev\u0103rul, \u00eenc\u00e2t distrug exact lucrul pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l p\u0103streze.
\n\u2800
\nA \u00eencuviin\u021bat \u00eencet.
\n\u2800
\n\u2014 Ai dreptate.
\n\u2800
\nPentru prima dat\u0103 dup\u0103 luni \u00eentregi, nu a \u00eencercat s\u0103 se justifice. Nu a dat vina pe accident, pe certurile noastre sau pe Cristina.
\n\u2800
\n\u2014 \u00cemi pare r\u0103u, Ana, a spus. Pentru tot.
\n\u2800
\nL-am privit \u0219i am sim\u021bit o triste\u021be profund\u0103, dar \u0219i o lini\u0219te pe care nu o mai cunoscusem de mult.
\n\u2800
\n\u2014 \u0218i mie.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nDivor\u021bul nu a fost u\u0219or.
\n\u2800
\nAu existat discu\u021bii despre apartament, economii \u0219i lucrurile pe care le construiser\u0103m \u00eempreun\u0103. Am \u00eencercat s\u0103 p\u0103str\u0103m un ton civilizat \u0219i s\u0103 rezolv\u0103m totul prin intermediul avoca\u021bilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 transform\u0103m fiecare \u00eent\u00e2lnire \u00eentr-o nou\u0103 ceart\u0103.
\n\u2800
\nAndrei a continuat s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe uneori cum evolueaz\u0103 vederea mea. La \u00eenceput \u00eei r\u0103spundeam scurt. Apoi, treptat, am reu\u0219it s\u0103 discut\u0103m f\u0103r\u0103 s\u0103 simt c\u0103 fiecare cuv\u00e2nt m\u0103 r\u0103ne\u0219te.
\n\u2800
\nNu am devenit prieteni apropia\u021bi.
\n\u2800
\nDar am \u00eencetat s\u0103 ne mai purt\u0103m ca doi oameni care trebuie s\u0103 se urasc\u0103 pentru a putea merge mai departe.
\n\u2800
\nAm aflat c\u0103 Andrei \u00eencepuse s\u0103 petreac\u0103 mai mult timp cu Matei \u0219i c\u0103 \u00eei explicase copilului, \u00eentr-un mod potrivit v\u00e2rstei lui, c\u0103 are responsabilit\u0103\u021bi fa\u021b\u0103 de el. Speram sincer s\u0103 devin\u0103 un tat\u0103 prezent \u0219i s\u0103 nu-i mai fac\u0103 promisiuni pe care nu le putea respecta.
\n\u2800
\nC\u00e2t despre mine, am \u00eenchiriat un apartament mic, aproape de Ioana. Avea ferestre mari, un balcon cu flori \u0219i o buc\u0103t\u0103rie luminoas\u0103.
\n\u2800
\nPentru prima dat\u0103 dup\u0103 mul\u021bi ani, locuiam singur\u0103.
\n\u2800
\n\u0218i, spre surprinderea mea, nu m\u0103 mai speria at\u00e2t de tare.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\n\u00centr-o diminea\u021b\u0103 de var\u0103, m-am trezit devreme \u0219i am ie\u0219it pe balcon cu o cea\u0219c\u0103 de cafea.
\n\u2800
\nSoarele r\u0103s\u0103rea peste blocurile din dep\u0103rtare, iar cerul avea nuan\u021be de roz \u0219i portocaliu. Am r\u0103mas nemi\u0219cat\u0103, urm\u0103rind cum lumina se schimba de la un minut la altul.
\n\u2800
\n\u00cen urm\u0103 cu doi ani, nu credeam c\u0103 voi mai vedea vreodat\u0103 un r\u0103s\u0103rit.
\n\u2800
\n\u00cen urm\u0103 cu un an, nu credeam c\u0103 voi mai putea tr\u0103i f\u0103r\u0103 Andrei.
\n\u2800
\n\u0218i totu\u0219i, eram acolo.
\n\u2800
\nNu complet vindecat\u0103.
\n\u2800
\nNu f\u0103r\u0103 cicatrici.
\n\u2800
\nDar \u00een picioare.
\n\u2800
\nTelefonul a vibrat pe mas\u0103. Era un mesaj de la Ioana.
\n\u2800
\n\u201eNu uita c\u0103 avem bilete la teatru disear\u0103. \u0218i te rog s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzii, c\u0103 data trecut\u0103 am ratat \u00eenceputul!\u201d
\n\u2800
\nAm z\u00e2mbit \u0219i i-am r\u0103spuns:
\n\u2800
\n\u201ePromit. De data asta vreau s\u0103 v\u0103d tot spectacolul.\u201d
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\nAu trecut aproape doi ani de la diminea\u021ba \u00een care am g\u0103sit cutia de sub pat.
\n\u2800
\nVederea mea s-a stabilizat. Nu este perfect\u0103 \u0219i probabil nu va mai fi niciodat\u0103 exact ca \u00eenainte de accident. Dar pot citi, pot admira florile, pot vedea z\u00e2mbetul surorii mele \u0219i pot recunoa\u0219te chipurile oamenilor dragi.
\n\u2800
\nM-am \u00eentors la munc\u0103 \u00eentr-un domeniu adaptat posibilit\u0103\u021bilor mele \u0219i am \u00eenceput s\u0103 fac voluntariat pentru persoane care trec prin recuperare dup\u0103 accidente grave.
\n\u2800
\nLe povestesc uneori c\u00e2t de greu mi-a fost s\u0103 accept ajutorul altora \u0219i c\u00e2t de important este s\u0103 nu renun\u021bi la propria independen\u021b\u0103, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd ai nevoie de sprijin.
\n\u2800
\nNu le spun \u00eentotdeauna povestea c\u0103sniciei mele.
\n\u2800
\nDar c\u00e2nd cineva m\u0103 \u00eentreab\u0103 dac\u0103 regret c\u0103 am aflat adev\u0103rul, r\u0103spund f\u0103r\u0103 s\u0103 ezit.
\n\u2800
\n\u2014 Nu.
\n\u2800
\nAdev\u0103rul m-a durut. Mi-a distrus imaginea pe care o aveam despre omul de l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i m-a obligat s\u0103-mi reconstruiesc via\u021ba \u00eentr-un moment \u00een care abia \u00eenv\u0103\u021bam s\u0103 v\u0103d din nou.
\n\u2800
\nDar mi-a dat \u0219i posibilitatea s\u0103 aleg.
\n\u2800
\n***
\n\u2800
\n\u00centr-o zi, \u00een timp ce f\u0103ceam ordine printre lucrurile r\u0103mase din vechiul apartament, am g\u0103sit o fotografie de la nunta noastr\u0103.
\n\u2800
\nAndrei m\u0103 \u021binea de talie, iar eu r\u00e2deam cu capul dat pe spate. Eram tineri, ferici\u021bi \u0219i convin\u0219i c\u0103 nimic nu ne va desp\u0103r\u021bi vreodat\u0103.
\n\u2800
\nAm privit fotografia mult timp.
\n\u2800
\nNu am rupt-o.
\n\u2800
\nNu am aruncat-o.
\n\u2800
\nAm pus-o \u00eentr-o cutie cu alte amintiri \u0219i am \u00eenchis capacul.
\n\u2800
\nC\u0103snicia noastr\u0103 fusese real\u0103. Dragostea mea fusese real\u0103. Ajutorul pe care mi-l oferise dup\u0103 accident fusese real.
\n\u2800
\nDar \u0219i minciunile fuseser\u0103 reale.
\n\u2800
\nNu trebuia s\u0103 \u0219terg anii frumo\u0219i pentru a recunoa\u0219te ceea ce m\u0103 r\u0103nise. \u0218i nu trebuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n al\u0103turi de el doar pentru c\u0103 existaser\u0103 c\u00e2ndva zile fericite.
\n\u2800
\nAm dus cutia \u00een debara, apoi m-am \u00eentors \u00een sufragerie.
\n\u2800
\nPe pervaz \u00eenflorise prima mea orhidee.
\n\u2800
\nM-am apropiat \u0219i i-am privit petalele albe, str\u0103b\u0103tute de vini\u0219oare roz. Cu doi ani \u00eenainte, a\u0219 fi putut doar s\u0103 le ating \u0219i s\u0103-mi imaginez cum arat\u0103.
\n\u2800
\nAcum le vedeam.
\n\u2800
\nAm z\u00e2mbit.
\n\u2800
\nPentru c\u0103 \u00een\u021belesesem, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ceva ce nu \u00eenv\u0103\u021basem nici \u00een cele mai grele luni de recuperare.
\n\u2800
\nUneori, cea mai dureroas\u0103 orbire nu este aceea \u00een care ochii nu mai pot vedea.
\n\u2800
\nEste aceea \u00een care ai at\u00e2t de mult\u0103 \u00eencredere \u00eentr-un om, \u00eenc\u00e2t nu-\u021bi po\u021bi imagina c\u0103 \u00ee\u021bi ascunde adev\u0103rul.
\n\u2800
\nIar c\u00e2nd lumina se \u00eentoarce, s-ar putea s\u0103 descoperi lucruri pe care ai fi preferat s\u0103 nu le vezi niciodat\u0103.
\n\u2800
\nDar lumina \u00ee\u021bi ofer\u0103 \u0219i ceva nepre\u021buit.
\n\u2800
\nLibertatea de a-\u021bi alege singur drumul.
\n\u2800
\nEu \u00eemi rec\u0103p\u0103tasem vederea treptat, dup\u0103 doi ani de \u00eentuneric. \u00cens\u0103 \u00een diminea\u021ba \u00een care am scos acea cutie de sub pat, am \u00eenceput s\u0103-mi rec\u00e2\u0219tig ceva la fel de important.
\n\u2800
\n\u00cencrederea \u00een mine.
\n\u2800
\n\u0218i, de data aceasta, nu aveam de g\u00e2nd s\u0103 o mai pierd.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
PARTEA 2 \u2800 Era o cutie metalic\u0103, dreptunghiular\u0103, de culoare albastru-\u00eenchis, cu un mic lac\u0103t pe lateral. O recuno\u0219team. Andrei o folosise c\u00e2ndva pentru a p\u0103stra documentele importante, \u00eenainte s\u0103 cump\u0103r\u0103m un seif. Dar ceea ce m-a f\u0103cut s\u0103 \u00eenghe\u021b nu a fost cutia \u00een sine, ci fotografia lipit\u0103 pe capac. \u2800 Chiar dac\u0103 vedeam […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":29251,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-29996","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-diverse"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/29996","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=29996"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/29996\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":29997,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/29996\/revisions\/29997"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/29251"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=29996"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=29996"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=29996"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}