Generalul a p\u0103\u0219it \u00eencet \u00een mijlocul camerei, iar lini\u0219tea s-a l\u0103sat grea, aproape ap\u0103s\u0103toare. Niciunul dintre solda\u021bi nu mai \u00eendr\u0103znea s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, iar fata tremura pe podea, cu ochii plini de lacrimi.<\/p>\n
\u2013 Acele cicatrici, a spus generalul cu vocea t\u0103ioas\u0103, nu sunt semne de ru\u0219ine. Sunt urmele unei vie\u021bi pe care niciunul dintre voi nu a fost nevoit s\u0103 o tr\u0103iasc\u0103.<\/p>\n
Privirile s-au aplecat \u0219i mai mult spre podea.<\/p>\n
\u2013 Ea nu e aici ca s\u0103 \u201etoarne ceaiul\u201d. Este aici pentru c\u0103 a supravie\u021buit la ceva ce v-ar fi fr\u00e2nt pe to\u021bi, a continuat el.<\/p>\n
Fata \u0219i-a ridicat u\u0219or privirea, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 unde duce acel discurs.<\/p>\n
Generalul a oftat, ca \u0219i cum ar fi fost greu s\u0103 spun\u0103 ceea ce urma.<\/p>\n
\u2013 Acea fat\u0103\u2026 \u0219i-a pierdut p\u0103rin\u021bii \u00eentr-un incendiu. A intrat ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een cas\u0103, printre fl\u0103c\u0103ri, ca s\u0103-\u0219i salveze fratele mai mic. L-a scos \u00een bra\u021be, incon\u0219tient, iar atunci tavanul a c\u0103zut peste ea. Acele cicatrici sunt de la foc, sunt dovada curajului ei.<\/p>\n
Vestiarul a r\u0103mas mut. Nici cel mai obraznic soldat nu mai avea curaj s\u0103 respire mai tare.<\/p>\n
\u2013 \u0218i \u0219ti\u021bi ce e mai greu de purtat dec\u00e2t arsurile? a spus generalul. Faptul c\u0103 fratele ei n-a supravie\u021buit, \u00een ciuda sacrificiului. \u0218i totu\u0219i, ea a ales s\u0103 mearg\u0103 mai departe, s\u0103 \u00eembrace uniforma militar\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i dedice via\u021ba ap\u0103r\u0103rii altora.<\/p>\n
Fata pl\u00e2ngea \u00een t\u0103cere, iar generalul s-a apropiat de ea \u0219i i-a pus m\u00e2na pe um\u0103r.<\/p>\n
\u2013 \u00cen cultura noastr\u0103, spunea el cu glas tremurat, oamenii care se ridic\u0103 din propria suferin\u021b\u0103 sunt cei mai puternici. A\u0219a cum se ridic\u0103 rom\u00e2nul dup\u0103 fiecare furtun\u0103, cum ridic\u0103m case noi dup\u0103 ce cutremurul le d\u0103r\u00e2m\u0103, a\u0219a \u0219i ea s-a ridicat.<\/p>\n
Unul dintre solda\u021bi a l\u0103sat capul \u00een m\u00e2ini. Ru\u0219inea \u00eei \u00eenro\u0219ea obrajii.<\/p>\n
\u2013 Ne-a\u021bi \u00eenv\u0103\u021bat prost, domnule general, a \u0219optit altul. Am r\u00e2s de ceva ce ar fi trebuit s\u0103 cinstim.<\/p>\n
\u2013 Nu doar prost, a r\u0103spuns generalul. V-a\u021bi pierdut omenia. \u0218i un soldat f\u0103r\u0103 omenie nu valoreaz\u0103 nimic.<\/p>\n
\u00cen acel moment, un gest nea\u0219teptat a rupt t\u0103cerea. Cel mai \u00eenalt dintre solda\u021bi s-a ridicat \u0219i a mers \u00eencet spre fat\u0103. A \u00eengenuncheat \u00een fa\u021ba ei \u0219i i-a spus cu voce joas\u0103:<\/p>\n
\u2013 Iart\u0103-ne. Am fost orbi.<\/p>\n
R\u00e2nd pe r\u00e2nd, ceilal\u021bi s-au apropiat. Unii au pus m\u00e2na la inim\u0103, al\u021bii au \u00eenclinat capul, dup\u0103 obiceiul vechi rom\u00e2nesc de a cere iertare. Atmosfera din vestiar nu mai era aceea\u0219i \u2013 nu mai exista dispre\u021b, ci respect.<\/p>\n
Fata \u0219i-a \u0219ters lacrimile. Pentru prima oar\u0103, privirea ei nu mai era cobor\u00e2t\u0103.<\/p>\n
\u2013 Nu vreau mila voastr\u0103, a spus ea cu glas ferm. Vreau doar s\u0103 lupt\u0103m \u00eempreun\u0103, ca o echip\u0103.<\/p>\n
Generalul a z\u00e2mbit u\u0219or.<\/p>\n
\u2013 \u0218i ve\u021bi lupta, a confirmat el. Dar de acum \u00eenainte, s\u0103 nu uita\u021bi niciodat\u0103 c\u0103 uniforma aceasta nu acoper\u0103 doar piele \u0219i mu\u0219chi. Acoper\u0103 pove\u0219ti, suferin\u021be \u0219i jertfe. \u0218i fiecare cicatrice, oric\u00e2t de dureroas\u0103, este o medalie nev\u0103zut\u0103.<\/p>\n
\u00cen zilele care au urmat, nimeni nu a mai glumit pe seama fetei. Dimpotriv\u0103, a devenit un exemplu. La exerci\u021bii, era prima care se ridica, chiar dac\u0103 obosea. La instruc\u021bie, era cea mai atent\u0103. \u0218i, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i propun\u0103, le-a ar\u0103tat tuturor c\u0103 puterea nu st\u0103 \u00een mu\u0219chi sau \u00een gura mare, ci \u00een inima care nu renun\u021b\u0103.<\/p>\n
Astfel, unitatea aceea militar\u0103 a \u00eenv\u0103\u021bat o lec\u021bie pe care nicio carte \u0219i niciun manual nu o putea preda: c\u0103 adev\u0103ratul curaj nu se vede \u00een r\u00e2sul batjocoritor, ci \u00een cicatricile purtate cu demnitate.<\/p>\n
\u0218i, din acea zi, nimeni nu a mai spus despre ea c\u0103 este \u201esexul slab\u201d. Pentru c\u0103 to\u021bi \u0219tiau acum adev\u0103rul: \u00een spatele acelor r\u0103ni, se ascundea cea mai puternic\u0103 dintre ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Generalul a p\u0103\u0219it \u00eencet \u00een mijlocul camerei, iar lini\u0219tea s-a l\u0103sat grea, aproape ap\u0103s\u0103toare. Niciunul dintre solda\u021bi nu mai \u00eendr\u0103znea s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, iar fata tremura pe podea, cu ochii plini de lacrimi. \u2013 Acele cicatrici, a spus generalul cu vocea t\u0103ioas\u0103, nu sunt semne de ru\u0219ine. Sunt urmele unei vie\u021bi pe care niciunul dintre voi […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":6727,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-6726","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6726","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6726"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6726\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6728,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6726\/revisions\/6728"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6727"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6726"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6726"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6726"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}