{"id":737,"date":"2025-07-14T06:53:11","date_gmt":"2025-07-14T06:53:11","guid":{"rendered":"https:\/\/bumzi.ro\/?p=737"},"modified":"2025-07-14T06:53:11","modified_gmt":"2025-07-14T06:53:11","slug":"cei-cinci-copii-ai-mei-au-uitat-complet-de-aniversarea-mea-de-93-de-ani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/bumzi.ro\/?p=737","title":{"rendered":"Cei cinci copii ai mei au uitat complet de aniversarea mea de 93 de ani"},"content":{"rendered":"

Cei cinci copii ai mei au uitat complet de aniversarea mea de 93 de ani \u2014 Am petrecut-o singur, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a sunat soneria<\/strong><\/p>\n

Andrei st\u0103tea \u00een vechiul s\u0103u fotoliu rabatabil, pielea cr\u0103pat\u0103 de ani buni de folosire, cu motanul s\u0103u portocaliu, Mihai, torc\u00e2nd lini\u0219tit \u00een poal\u0103. La 92 de ani, degetele nu-i mai erau la fel de sigure, dar \u00eenc\u0103 reu\u0219eau s\u0103 alunece prin blana lui Mihai, g\u0103sind alinare \u00een t\u0103cerea veche a casei.<\/p>\n

R\u0103sfoia pagini de amintiri, fiecare ca o \u00een\u021bep\u0103tur\u0103 \u00een inim\u0103.
\n\u201eUite-l aici, f\u0103r\u0103 din\u021bii din fa\u021b\u0103. Maria i-a f\u0103cut tortul acela cu supereroul pe care \u0219i-l dorea at\u00e2t de mult. \u00cemi amintesc cum i s-au luminat ochii!\u201d glasul i se fr\u00e2nse.<\/p>\n

\u201eCasa \u00eei \u021bine minte pe to\u021bi, Mihai,\u201d \u0219opti Andrei, trec\u00e2nd cu m\u00e2na-i br\u0103zdat\u0103 de timp peste peretele unde urmele de creion \u00eenc\u0103 marcau \u00een\u0103l\u021bimea copiilor s\u0103i.<\/p>\n

Degetele i s-au oprit pe fiecare linie, fiecare purt\u00e2nd o amintire dureroas\u0103. \u201eAia de acolo? E de la antrenamentele de baseball \u00een cas\u0103 ale lui Bogdan. Maria s-a sup\u0103rat r\u0103u atunci,\u201d chicoti stins, \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i ochii.<\/p>\n

\u201eDar nu putea r\u0103m\u00e2ne sup\u0103rat\u0103 c\u00e2nd el o privea cu ochii \u0103ia de c\u0103\u021belu\u0219. \u2018Mama,\u2019 zicea el, \u2018exersez ca s\u0103 fiu ca tata.\u2019 \u0218i ea se topea imediat.\u201d<\/p>\n

\u00cen acea sear\u0103, Andrei st\u0103tea la masa din buc\u0103t\u0103rie, cu vechiul telefon cu disc \u00een fa\u021b\u0103, ca un munte greu de urcat.<\/p>\n

\u201eTat\u0103, ce e?\u201d<\/p>\n

\u201eIoana, draga mea, m\u0103 g\u00e2ndeam la ziua aceea c\u00e2nd te-ai \u00eembr\u0103cat \u00een prin\u021bes\u0103 de Halloween. M-ai pus pe mine s\u0103 fiu dragonul, mai \u021bii minte? Eram at\u00e2t de m\u00e2ndru c\u00e2nd ai spus c\u0103 o prin\u021bes\u0103 nu are nevoie de un prin\u021b dac\u0103 \u00eel are pe t\u0103ticul ei\u2026\u201d<\/p>\n

\u201eAscult\u0103, tat\u0103, sunt \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 foarte important\u0103. N-am timp acum pentru pove\u0219ti. Te sun eu mai t\u00e2rziu, da?\u201d<\/p>\n

Tonul sec al telefonului i-a b\u00e2z\u00e2it \u00een ureche \u00eenainte s\u0103 apuce s\u0103 termine. Unul terminat, patru au mai r\u0103mas.<\/p>\n

\u201eMi-e dor de tine, fiule.\u201d Vocea lui Andrei s-a fr\u00e2nt, ani de singur\u0103tate r\u0103bufnind \u00een acele patru cuvinte. \u201eMi-e dor s\u0103-\u021bi aud r\u00e2sul \u00een cas\u0103. \u00ce\u021bi mai aminte\u0219ti cum te ascundeai sub biroul meu c\u00e2nd te speriau furtunile? Spuneai: \u2018Tati, f\u0103 cerul s\u0103 nu mai fie sup\u0103rat.\u2019 \u0218i eu \u00ee\u021bi spuneam pove\u0219ti p\u00e2n\u0103 adormeai\u2026\u201d<\/p>\n

O pauz\u0103, at\u00e2t de scurt\u0103 c\u0103 ar fi putut fi doar \u00eenchipuire. \u201eFoarte frumos, tat\u0103. Ascult\u0103, trebuie s\u0103 fug! Vorbim mai t\u00e2rziu, bine?\u201d<\/p>\n

Cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte de Cr\u0103ciun, Andrei l-a v\u0103zut pe familia lui Radu mut\u00e2ndu-se \u00een casa de al\u0103turi.
\nCinci coli de h\u00e2rtie crem, cinci plicuri, cinci \u0219anse de a-\u0219i aduce familia acas\u0103 z\u0103ceau pe birou. Fiecare coal\u0103 p\u0103rea s\u0103 c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 o mie de kilograme de speran\u021b\u0103.<\/p>\n

A doua zi diminea\u021b\u0103, Andrei s-a \u00eenfofolit bine \u00eempotriva v\u00e2ntului t\u0103ios de decembrie, \u021bin\u00e2nd str\u00e2ns la piept cele cinci plicuri sigilate, ca pe ni\u0219te bijuterii pre\u021bioase. Fiecare pas spre oficiul po\u0219tal p\u0103rea un kilometru, bastonul s\u0103u b\u0103t\u00e2nd un ritm singuratic pe trotuarul \u00eenghe\u021bat.<\/p>\n

\u201eLivrare special\u0103, Andrei?\u201d \u00eentreb\u0103 Paula, lucr\u0103toarea de la po\u0219t\u0103, care \u00eel cuno\u0219tea de treizeci de ani. A f\u0103cut c\u0103 nu observ\u0103 cum \u00eei tremurau m\u00e2inile c\u00e2nd i-a \u00eenm\u00e2nat scrisorile.<\/p>\n

\u201eScrisori pentru copiii mei, Paula. Vreau s\u0103-i am acas\u0103 de Cr\u0103ciun.\u201d Vocea \u00eei era plin\u0103 de o speran\u021b\u0103 care o f\u0103cu pe Paula s\u0103-\u0219i ascund\u0103 lacrimile. \u00cel v\u0103zuse trimi\u021b\u00e2nd zeci de scrisori de-a lungul anilor, \u00eei urm\u0103rise umerii tot mai pleca\u021bi cu fiecare s\u0103rb\u0103toare ce trecea.<\/p>\n

Marta, vecina de al\u0103turi, a ap\u0103rut cu t\u0103vi de pr\u0103jituri proaspete.<\/p>\n

\u201eHai, Andrei. C\u00e2nd ai urcat ultima oar\u0103 pe scar\u0103? \u00cen plus, asta fac vecinii. \u0218i asta face familia.\u201d \u00cen timp ce lucrau, Andrei s-a retras \u00een buc\u0103t\u0103rie, m\u00e2ng\u00e2ind cu degetele cartea veche de bucate a Mariei.<\/p>\n

\u201eAr trebui s\u0103-i vezi, iubito,\u201d a \u0219optit spre camera goal\u0103. \u201eTo\u021bi sunt aici \u0219i ajut\u0103, exact cum ai fi f\u0103cut tu.\u201d<\/p>\n

\u0218i a \u00eenceput a\u0219teptarea.<\/p>\n

\u201ePoate au fost \u00eent\u00e2rzia\u021bi,\u201d a \u0219optit Marta c\u0103tre Radu \u00een timp ce plecau, dar nu suficient de \u00eencet.
\n\u201eVremea e proast\u0103 de cinci ani,\u201d murmur\u0103 Andrei dup\u0103 ce au ie\u0219it, privind cele cinci scaune goale din jurul mesei sale.<\/p>\n

Curcanul pe care \u021binuse mor\u021bi\u0219 s\u0103-l g\u0103teasc\u0103 st\u0103tea neatins, un osp\u0103\u021b pentru amintiri \u0219i vise care se sting. M\u00e2inile \u00eei tremurau \u00een timp ce \u00eentindea m\u00e2na spre \u00eentrerup\u0103tor, v\u00e2rsta \u0219i durerea nedesp\u0103r\u021bindu-se una de alta.<\/p>\n

Dintr-o dat\u0103, o b\u0103taie puternic\u0103 \u00een u\u0219\u0103 l-a f\u0103cut s\u0103 tresar\u0103, tocmai c\u00e2nd era pe punctul de a stinge lumina de pe verand\u0103.<\/p>\n

\u201eBun\u0103, eu sunt Rare\u0219.\u201d<\/p>\n

\u201eSunt nou \u00een cartier \u0219i, de fapt, fac un documentar despre cum se s\u0103rb\u0103tore\u0219te Cr\u0103ciunul pe aici. Dac\u0103 nu v\u0103 sup\u0103ra\u021bi, a\u0219 putea\u2014\u201d<\/p>\n

\u201eNu e nimic de filmat aici,\u201d izbucni Andrei, cu o am\u0103r\u0103ciune care-i p\u0103trundea \u00een fiecare cuv\u00e2nt. \u201eDoar un b\u0103tr\u00e2n \u0219i motanul s\u0103u, a\u0219tept\u00e2nd ni\u0219te fantome care nu mai vin acas\u0103. Nicio s\u0103rb\u0103toare care s\u0103 merite \u00eenregistrat\u0103. IE\u0218I AFAR\u0102!\u201d<\/p>\n

\u201eDomnule, sta\u021bi,\u201d piciorul lui Rare\u0219 opri u\u0219a. \u201eNu sunt aici s\u0103-mi pl\u00e2ng de mil\u0103. Dar mi-am pierdut p\u0103rin\u021bii acum doi ani. Accident de ma\u0219in\u0103. \u0218tiu cum e s\u0103 ai casa goal\u0103 de s\u0103rb\u0103tori. Cum t\u0103cerea devine at\u00e2t de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t doare. Cum fiecare colind de la radio pare sare pe ran\u0103. Cum pui masa pentru oameni care nu vor mai veni niciodat\u0103\u2014\u201d<\/p>\n

Degetele lui Andrei au alunecat de pe u\u0219\u0103, furia sting\u00e2ndu-se \u00eentr-un amar comun. \u00cen ochii lui Rare\u0219 nu v\u0103zu mil\u0103, ci \u00een\u021belegere \u2014 genul care vine doar din propria suferin\u021b\u0103.<\/p>\n

Rare\u0219 s-a \u021binut de cuv\u00e2nt \u0219i s-a \u00eentors \u00een mai pu\u021bin de 20 de minute. Dar nu a venit singur.<\/p>\n

Casa care r\u0103sunase de t\u0103cere s-a umplut brusc de c\u0103ldur\u0103 \u0219i r\u00e2sete.<\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce zilele au devenit s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2nile luni, Rare\u0219 a devenit o prezen\u021b\u0103 constant\u0103, ap\u0103r\u00e2nd cu saco\u0219e de cump\u0103r\u0103turi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la cafea, \u00eemp\u0103r\u021bind pove\u0219ti \u0219i t\u0103ceri \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103.<\/p>\n

\u00cen el, Andrei nu a g\u0103sit un \u00eenlocuitor pentru copiii lui, ci un alt fel de binecuv\u00e2ntare, o dovad\u0103 c\u0103 uneori dragostea vine \u00een cele mai nea\u0219teptate forme.<\/p>\n

\u00cen diminea\u021ba c\u00e2nd Rare\u0219 l-a g\u0103sit, Andrei p\u0103rea lini\u0219tit \u00een fotoliul lui, ca \u0219i cum pur \u0219i simplu adormise. Mihai st\u0103tea \u00een locul lui obi\u0219nuit, veghetor al prietenului s\u0103u pentru ultima oar\u0103.<\/p>\n

La \u00eenmorm\u00e2ntare au venit mai mul\u021bi oameni dec\u00e2t la toate anivers\u0103rile lui Andrei la un loc.<\/p>\n

Rare\u0219 privi cum vecinii se adunau \u00een cercuri t\u0103cute, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ind pove\u0219ti despre bun\u0103tatea b\u0103tr\u00e2nului, umorul s\u0103u, \u0219i felul \u00een care transforma p\u00e2n\u0103 \u0219i cele mai banale lucruri \u00een momente magice.<\/p>\n

C\u00e2nd Rare\u0219 s-a ridicat s\u0103 \u021bin\u0103 discursul, degetele i-au atins marginea biletului de avion din buzunar \u2014 cel pe care-l cump\u0103rase pentru a-l surprinde pe Andrei de ziua lui de 94 de ani.<\/p>\n

\u201eDragi copii,<\/strong><\/p>\n

P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ve\u021bi citi aceste r\u00e2nduri, eu voi fi plecat. Rare\u0219 a promis c\u0103 va trimite scrisorile dup\u0103… ei bine, dup\u0103 ce nu voi mai fi. E un b\u0103iat bun. Fiul pe care l-am g\u0103sit c\u00e2nd aveam cea mai mare nevoie. Vreau s\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 v-am iertat de mult. Via\u021ba e agitat\u0103. \u00cen\u021beleg asta acum. Dar sper c\u0103 \u00eentr-o zi, c\u00e2nd ve\u021bi fi b\u0103tr\u00e2ni \u0219i copiii vo\u0219tri vor fi prea ocupa\u021bi s\u0103 v\u0103 sune, v\u0103 ve\u021bi aminti de mine. Nu cu triste\u021be sau vin\u0103, ci cu dragoste.<\/strong><\/p>\n

L-am rugat pe Rare\u0219 s\u0103 duc\u0103 bastonul meu la Cluj-Napoca, \u00een caz c\u0103 nu apuc s\u0103 mai tr\u0103iesc o zi \u00een plus. Ce glum\u0103, nu? Bastonul unui b\u0103tr\u00e2n c\u0103l\u0103torind prin lume f\u0103r\u0103 el. Dar bastonul acela mi-a fost tovar\u0103\u0219 timp de 20 de ani. A cunoscut toate pove\u0219tile mele, mi-a auzit toate rug\u0103ciunile, mi-a sim\u021bit toate lacrimile. Merit\u0103 o aventur\u0103.<\/strong><\/p>\n

Fi\u021bi buni cu voi \u00een\u0219iv\u0103. Fi\u021bi \u0219i mai buni unii cu al\u021bii. \u0218i aminti\u021bi-v\u0103: niciodat\u0103 nu e prea t\u00e2rziu s\u0103 suni pe cineva drag. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd este.<\/strong><\/p>\n

Cu toat\u0103 dragostea,<\/strong><\/p>\n

Tata\u201d<\/strong><\/p>\n

Rare\u0219 a fost ultimul care a p\u0103r\u0103sit cimitirul. A ales s\u0103 p\u0103streze scrisoarea lui Andrei, \u0219tiind c\u0103 nu avea rost s\u0103 o trimit\u0103 copiilor. Acas\u0103, l-a g\u0103sit pe Mihai \u2014 motanul \u00eemb\u0103tr\u00e2nit al lui Andrei \u2014 a\u0219tept\u00e2nd pe verand\u0103, de parc\u0103 \u0219tia exact unde \u00eei era locul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cei cinci copii ai mei au uitat complet de aniversarea mea de 93 de ani \u2014 Am petrecut-o singur, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a sunat soneria Andrei st\u0103tea \u00een vechiul s\u0103u fotoliu rabatabil, pielea cr\u0103pat\u0103 de ani buni de folosire, cu motanul s\u0103u portocaliu, Mihai, torc\u00e2nd lini\u0219tit \u00een poal\u0103. La 92 de ani, degetele nu-i mai erau […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":738,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-737","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/737","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=737"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/737\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":739,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/737\/revisions\/739"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/738"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=737"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=737"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=737"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}