Dup\u0103 c\u00e2teva zile, la Alexe au ap\u0103rut Gheorghe cu familia. Julia a intrat prima, \u021bin\u00e2nd-o de m\u00e2n\u0103 pe Olea, o feti\u021b\u0103 cu p\u0103rul despletit \u0219i ochi mari, curio\u0219i. Gheorghe venea \u00een urm\u0103 cu geamantanele \u0219i un rucsac plin de aparate foto.<\/p>\n
\u2014 Frate, ce mai faci! strig\u0103 el vesel, cuprinz\u00e2ndu-l pe Alexe. Casa arat\u0103 minunat! Chiar l\u00e2ng\u0103 mare!<\/p>\n
Alexe z\u00e2mbi. \u00cei era dor de fratele lui, de energia lui molipsitoare, de r\u00e2setele lui copil\u0103re\u0219ti. Le ar\u0103t\u0103 camera din anex\u0103, tocmai pus\u0103 la punct. Mirosea a vopsea proasp\u0103t\u0103 \u0219i lemn nou. Julia deschise fereastra \u0219i se uit\u0103 la marea care sc\u00e2nteia \u00een soare.<\/p>\n
\u2014 E ca \u00een pove\u0219tile acelea cu vacan\u021be, murmur\u0103 ea \u00eenc\u00e2ntat\u0103.<\/p>\n
Olea alerga deja prin curte, voia s\u0103 vad\u0103 pisica, florile, totul. Gheorghe \u00ee\u0219i l\u0103s\u0103 aparatele \u0219i scoase telefonul s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 pozeze. Alexe r\u00e2se. Unele lucruri nu se schimb\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n
Seara au stat pe teras\u0103. Au m\u00e2ncat salat\u0103 de ro\u0219ii cu ceap\u0103 \u0219i br\u00e2nz\u0103, au b\u0103ut vin de la crama de l\u00e2ng\u0103 sat. Gheorghe povestea despre ultima nunt\u0103 pe care o fotografiase, cum mirele le\u0219inase de emo\u021bie chiar \u00eenainte de dans. Julia r\u00e2dea, Alexe asculta. Totul p\u0103rea simplu, firesc, ca alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n
Doar c\u0103 Alexe sim\u021bea ceva ciudat. Nu putea s\u0103-\u0219i dea seama ce anume. Poate c\u0103 era prea lini\u0219te. Vera lipsea, iar casa f\u0103r\u0103 ea p\u0103rea goal\u0103, chiar dac\u0103 era plin\u0103 de oameni \u0219i de r\u00e2sete.<\/p>\n
A doua zi, Gheorghe l-a \u00eentrebat dac\u0103 poate s\u0103-l ajute cu ceva. Alexe s-a g\u00e2ndit \u0219i i-a spus c\u0103 mai are de vopsit c\u00e2teva pervazuri la anex\u0103. Au lucrat \u00eempreun\u0103 toat\u0103 diminea\u021ba. Gheorghe vorbea mereu, dar nu despre lucruri importante. Vorbea despre vremea aia c\u00e2nd erau copii, despre cum alergau prin deal, despre prima lor biciclet\u0103 pe care o \u00eemp\u0103r\u021beau.<\/p>\n
\u2014 \u00ce\u021bi mai aduci aminte c\u00e2nd am spart geamul vecinei cu mingea? \u00eentreb\u0103 Gheorghe r\u00e2z\u00e2nd. Eu am fugit, tu ai r\u0103mas \u0219i ai luat b\u0103taie de la tata.<\/p>\n
\u2014 M\u0103 mai aduc aminte, zise Alexe z\u00e2mbind. M-ai l\u0103sat singur.<\/p>\n
\u2014 Dar tu nu m-ai dat pe m\u00e2na lor niciodat\u0103.<\/p>\n
Se uitar\u0103 unul la altul. Ceva str\u0103luci \u00een ochii lui Gheorghe, ceva ce Alexe nu v\u0103zuse demult. Recuno\u0219tin\u021b\u0103, poate. Sau regret.<\/p>\n
A treia zi, Julia a \u00eentrebat dac\u0103 poate s\u0103 fac\u0103 pr\u0103jituri. Alexe a acceptat bucuros. Buc\u0103t\u0103ria s-a umplut de miros de scor\u021bi\u0219oar\u0103 \u0219i vanilie. Olea st\u0103tea pe scaun \u0219i amesteca aluatul cu lingura de lemn, plin\u0103 de f\u0103in\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een p\u0103r. Julia vorbea pu\u021bin, dar la un moment dat a spus:<\/p>\n
\u2014 \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 n-am avut timp s\u0103 v\u0103 vizit\u0103m mai devreme. \u0218tiu c\u0103 Vera ne-a invitat de c\u00e2teva ori.<\/p>\n
\u2014 Nu-i nimic, r\u0103spunse Alexe. Important e c\u0103 sunte\u021bi acum aici.<\/p>\n
Julia t\u0103cu, apoi ad\u0103ug\u0103 \u00eencet:<\/p>\n
\u2014 Gheorghe vorbe\u0219te mult despre tine. Spune c\u0103 tu e\u0219ti singurul care l-a sus\u021binut c\u00e2nd toat\u0103 lumea \u00eel lua peste picior cu pozele.<\/p>\n
Alexe nu \u0219tia ce s\u0103 r\u0103spund\u0103. \u00ce\u0219i amintea cum p\u0103rin\u021bii lor r\u00e2deau de Gheorghe, cum \u00eei spuneau c\u0103 fotografia e doar o joac\u0103, c\u0103 trebuie s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 o meserie adev\u0103rat\u0103. Alexe fusese singurul care \u00eei spusese: f\u0103 ce sim\u021bi.<\/p>\n
\u00cen a patra zi, Gheorghe a propus s\u0103 ias\u0103 la mare. Au luat prosoape, au luat Olea, au plecat. Alexe nu avea chef, dar nu a putut refuza. Plaja era pustie. Nisipul era fierbinte, valurile veneau lene\u0219e. Olea alerga la ap\u0103, striga de bucurie.<\/p>\n
Gheorghe st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 Alexe \u0219i se uita la orizont.<\/p>\n
\u2014 Am f\u0103cut o prostie mare, zise el brusc.<\/p>\n
Alexe se \u00eentoarse spre el.<\/p>\n
\u2014 Ce fel de prostie?<\/p>\n
\u2014 Cu banii. Am \u00eemprumutat ni\u0219te oameni… oameni dubio\u0219i. Trebuie s\u0103 le dau \u00eenapoi \u00een dou\u0103 luni, altfel… ei bine, n-o s\u0103 fie frumos.<\/p>\n
Inima lui Alexe se str\u00e2nse. \u00cen\u021belese de ce veniser\u0103 cu adev\u0103rat. Nu era o vizit\u0103 de pl\u0103cere. Era o fug\u0103.<\/p>\n
\u2014 C\u00e2t de mult? \u00eentreb\u0103 el calm.<\/p>\n
\u2014 Cincisprezece mii de lei. \u0218tiu c\u0103 e mult. Voiam s\u0103 fac un studio foto, dar lucrurile n-au mers cum trebuia. Clientul principal m-a tras pe sfoar\u0103, contractul a c\u0103zut…<\/p>\n
Vocea lui Gheorghe se rupse. Alexe v\u0103zu c\u00e2t de obosit era fratele lui, c\u00e2t de \u00eemb\u0103tr\u00e2nise \u00een ultimul an. Se sim\u021bea vinovat c\u0103 nu v\u0103zuse asta mai devreme.<\/p>\n
\u2014 De c\u00e2nd \u0219tii? \u00eentreb\u0103 Alexe.<\/p>\n
\u2014 De o lun\u0103. Am \u00eencercat s\u0103 rezolv singur. Dar nu pot. \u0218i nu vreau ca Julia \u0219i Olea s\u0103 sufere din cauza prostiei mele.<\/p>\n
Alexe se ridic\u0103. Se duse la ap\u0103, \u00ee\u0219i ude picioarele. G\u00e2ndurile \u00eei zv\u00e2cneau haotic. Cincisprezece mii. Nu era o sum\u0103 mic\u0103, dar nici imposibil\u0103. Avea economii. Avea \u0219i afacerea care mergea bine.<\/p>\n
Se \u00eentoarse la Gheorghe.<\/p>\n
\u2014 \u00ce\u021bi dau banii, zise el. Dar nu ca \u00eemprumut. Ca dar. Cu o singur\u0103 condi\u021bie: s\u0103 nu te mai bagi niciodat\u0103 cu oameni din \u0103\u0219tia. Dac\u0103 ai probleme, vii la mine. Suntem fra\u021bi.<\/p>\n
Gheorghe ridic\u0103 privirea. Avea ochii plini de lacrimi.<\/p>\n
\u2014 Nu pot s\u0103 accept a\u0219a…<\/p>\n
\u2014 Po\u021bi. \u0218i o s\u0103 accep\u021bi.<\/p>\n
Gheorghe se ridic\u0103 \u0219i \u00eel \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103. Pl\u00e2ngea. Alexe \u00eel \u021binea str\u00e2ns, sim\u021bind cum tot ce fusese \u00eentre ei \u2014 toat\u0103 distan\u021ba, toat\u0103 t\u0103cerea \u2014 se topea.<\/p>\n
C\u00e2nd s-au \u00eentors acas\u0103, Julia \u00eei privea pe am\u00e2ndoi. Nu a \u00eentrebat nimic, dar \u00een ochii ei era mul\u021bumire.<\/p>\n
\u00cen seara aceea au stat iar pe teras\u0103. De data asta vorbeau despre viitor. Gheorghe spunea c\u0103 vrea s\u0103-\u0219i deschid\u0103 un mic atelier foto \u00een ora\u0219, ceva simplu, pentru portrete de familie. Alexe \u00eei d\u0103dea sfaturi, vorbea despre contracte, despre clien\u021bi. Julia asculta \u0219i z\u00e2mbea.<\/p>\n
A doua zi a venit Vera cu Nata\u0219a. Feti\u021bele au \u021bipat de bucurie c\u00e2nd s-au v\u0103zut. Au alergat \u00een curte, s-au jucat cu pisica, au m\u00e2ncat pl\u0103cinte.<\/p>\n
Vera l-a privit pe Alexe \u00eentreb\u0103tor. El doar a z\u00e2mbit \u0219i i-a luat m\u00e2na.<\/p>\n
\u2014 Totul e bine, i-a \u0219optit.<\/p>\n
\u00cen ultima sear\u0103, \u00eenainte s\u0103 plece, Gheorghe i-a dat lui Alexe o pung\u0103.<\/p>\n
\u2014 Ce e asta? \u00eentreb\u0103 Alexe.<\/p>\n
\u2014 Deschide.<\/p>\n
\u00cen\u0103untru era un album foto. Pe fiecare pagin\u0103 erau poze din copil\u0103rie. Ei doi, alerg\u00e2nd prin deal. La prima biciclet\u0103. La r\u00e2u. La bunici. Fotografii pe care Alexe credea c\u0103 le pierduse de mult.<\/p>\n
\u2014 Le-am salvat de la mama, zise Gheorghe. Am vrut s\u0103-\u021bi fac o surpriz\u0103. Pentru tot ce ai f\u0103cut pentru mine.<\/p>\n
Alexe nu mai putu spune nimic. Doar deschise albumul \u0219i privi. Pe ultima pagin\u0103 era o poz\u0103 nou\u0103. Ei doi pe plaj\u0103, z\u00e2mbind. Julia o f\u0103cuse \u00een ascuns.<\/p>\n
Sub poz\u0103, Gheorghe scrisese cu m\u00e2na lui: \u201eFra\u021bii nu se las\u0103 niciodat\u0103.”<\/p>\n
C\u00e2nd au plecat, Alexe \u0219i Vera au stat pe teras\u0103 \u0219i s-au uitat la ma\u0219ina lor disp\u0103r\u00e2nd pe drum. Marea \u0219optea \u00een spate. Soarele apunea ro\u0219u.<\/p>\n
\u2014 Ai f\u0103cut un lucru bun, zise Vera \u00eencet.<\/p>\n
\u2014 N-am f\u0103cut dec\u00e2t ce trebuia, r\u0103spunse Alexe.<\/p>\n
Ea \u00eel s\u0103rut\u0103 pe obraz \u0219i intr\u0103 \u00een cas\u0103. Alexe r\u0103mase afar\u0103. Sim\u021bea cum inima i se umplea de ceva cald, de ceva ce nu poate fi cump\u0103rat cu niciun ban din lume.<\/p>\n
Familie. Asta \u00eensemna cu adev\u0103rat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dup\u0103 c\u00e2teva zile, la Alexe au ap\u0103rut Gheorghe cu familia. Julia a intrat prima, \u021bin\u00e2nd-o de m\u00e2n\u0103 pe Olea, o feti\u021b\u0103 cu p\u0103rul despletit \u0219i ochi mari, curio\u0219i. Gheorghe venea \u00een urm\u0103 cu geamantanele \u0219i un rucsac plin de aparate foto. \u2014 Frate, ce mai faci! strig\u0103 el vesel, cuprinz\u00e2ndu-l pe Alexe. Casa arat\u0103 minunat! […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":8237,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-8236","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8236","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8236"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8236\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8240,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8236\/revisions\/8240"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8237"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8236"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8236"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8236"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}