\u00cen\u0103untru era o bucat\u0103 ars\u0103 de h\u00e2rtie, lipit\u0103 cu band\u0103 transparent\u0103. L\u00e2ng\u0103 ea, o scrisoare pliat\u0103 cu grij\u0103 \u0219i o fotografie veche cu mine, de la 18 ani, \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 plicul de admitere.<\/p>\n
Pe h\u00e2rtia ars\u0103 am recunoscut sigla facult\u0103\u021bii. Era chiar scrisoarea mea, sau ce mai r\u0103m\u0103sese din ea. Am sim\u021bit cum mi se taie respira\u021bia.<\/p>\n
Am desf\u0103cut \u00eencet scrisoarea. Scrisul tremurat al mamei mele umpluse paginile.<\/p>\n
\u201eFiule, dac\u0103 cite\u0219ti asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Radu nu mai e. Trebuie s\u0103 \u0219tii ceva despre acea zi. El n-a ars scrisoarea ca s\u0103 te r\u0103neasc\u0103. O f\u0103cuse ca s\u0103 te protejeze.\u201d<\/p>\n
Am sim\u021bit cum \u00eemi zv\u00e2cnesc t\u00e2mplele. Protejeze? De ce?<\/p>\n
Am continuat s\u0103 citesc, iar cuvintele mamei au \u00eenceput s\u0103-mi r\u0103stoarne tot ce crezusem ani la r\u00e2nd.<\/p>\n
\u201e\u00cen ziua \u00een care ai primit scrisoarea, \u00een po\u0219t\u0103 a venit \u0219i o alt\u0103 h\u00e2rtie \u2014 una cu datorie. Era \u00een numele t\u0103u, de la banc\u0103. Radu descoperise c\u0103 un om din sat \u00ee\u021bi furase datele \u0219i f\u0103cuse un \u00eemprumut mare pe numele t\u0103u. Dac\u0103 mergeai atunci la facultate, te-ar fi dat \u00een judecat\u0103 \u0219i ai fi pierdut totul. Radu s-a dus la ei, a pl\u0103tit datoria din banii str\u00e2n\u0219i pentru opera\u021bia lui, dar a ars scrisoarea ca s\u0103 te opreasc\u0103 p\u00e2n\u0103 se rezolva tot. A vrut s\u0103 te fereasc\u0103 de ru\u0219ine \u0219i necaz.\u201d<\/p>\n
Am r\u0103mas nemi\u0219cat. H\u00e2rtia \u00eemi tremura \u00een m\u00e2n\u0103.<\/p>\n
Pe spatele fotografiei era scris cu pix albastru:
\u201eS\u0103-i spui c\u0103 mi-a fost drag ca un fiu, chiar dac\u0103 nu m-a putut ierta.\u201d<\/p>\n
Am c\u0103zut \u00een genunchi. Lacrimile mi-au c\u0103zut pe cutia din lemn, peste bucata de h\u00e2rtie ars\u0103.<\/p>\n
Tot ce cl\u0103disem \u00een mintea mea \u2014 ura, am\u0103r\u0103ciunea, vinov\u0103\u021bia \u2014 se pr\u0103bu\u0219ea. Mi-am amintit cum Radu venea seara t\u00e2rziu de la lucru, obosit, dar mereu aducea o p\u00e2ine cald\u0103 \u0219i spunea mamei: \u201eLas\u0103 pentru el, poate vine acas\u0103.\u201d<\/p>\n
Niciodat\u0103 n-am vrut s\u0103 aud.<\/p>\n
Am ie\u0219it afar\u0103, \u00een curte. Pe banca veche din fa\u021ba casei era o can\u0103 ruginit\u0103 cu trandafiri usca\u021bi. Mama a ie\u0219it dup\u0103 mine \u0219i m-a privit \u00een t\u0103cere.<\/p>\n
\u2014 De ce nu mi-ai spus? am \u00eentrebat.<\/p>\n
\u2014 Pentru c\u0103 mi-a fost team\u0103 c\u0103 n-o s\u0103 m\u0103 crezi. El n-a vrut recuno\u0219tin\u021b\u0103, doar lini\u0219te pentru tine.<\/p>\n
Am stat acolo mult timp, \u00een t\u0103cere, privind apusul. M-am ridicat \u0219i am mers p\u00e2n\u0103 la locul unde mama \u00eemi spusese c\u0103 fusese \u00eenmorm\u00e2ntat.<\/p>\n
P\u0103m\u00e2ntul era proasp\u0103t, iar pe o cruce simpl\u0103 scria doar: \u201eRadu Ionescu \u2014 a tr\u0103it pentru al\u021bii.\u201d<\/p>\n
Am l\u0103sat fotografia mea peste morm\u00e2nt, cu plicul ars lipit l\u00e2ng\u0103 ea.<\/p>\n
\u2014 Iart\u0103-m\u0103, tat\u0103, am \u0219optit.<\/p>\n
V\u00e2ntul a suflat u\u0219or, ca o m\u00e2ng\u00e2iere. \u0218i pentru prima dat\u0103 dup\u0103 ani de greutate, am sim\u021bit c\u0103 sufletul meu e liber.<\/p>\n
De atunci, \u00een fiecare an, \u00een ziua \u00een care am primit acea scrisoare de admitere, aprind o lum\u00e2nare \u00een curte. Nu pentru visul pierdut, ci pentru omul care a renun\u021bat la al lui, doar ca eu s\u0103 pot avea unul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen\u0103untru era o bucat\u0103 ars\u0103 de h\u00e2rtie, lipit\u0103 cu band\u0103 transparent\u0103. L\u00e2ng\u0103 ea, o scrisoare pliat\u0103 cu grij\u0103 \u0219i o fotografie veche cu mine, de la 18 ani, \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 plicul de admitere. Pe h\u00e2rtia ars\u0103 am recunoscut sigla facult\u0103\u021bii. Era chiar scrisoarea mea, sau ce mai r\u0103m\u0103sese din ea. Am sim\u021bit cum mi […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9035,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-9034","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9034","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9034"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9034\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9036,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9034\/revisions\/9036"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9035"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9034"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9034"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9034"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}