Gabriel a r\u0103mas nemi\u0219cat, cu privirea a\u021bintit\u0103 asupra fetei. \u00cen jurul lui, zumzetul restaurantului s-a stins ca un ecou \u00eendep\u0103rtat. Sim\u021bea cum i se str\u00e2nge pieptul, iar aerul devenea tot mai greu de respirat.<\/p>\n
\u201eCum a zis c\u0103 o cheam\u0103 pe mama dumneavoastr\u0103?\u201d a reu\u0219it s\u0103 \u00eentrebe, cu o voce aproape \u0219optit\u0103.<\/p>\n
\u201eAlina\u2026 Alina Ionescu\u201d, i-a r\u0103spuns fata, z\u00e2mbind stingher\u0103. \u201eDar nu cred c\u0103 o cunoa\u0219te\u021bi. A murit acum 23 de ani, \u00eentr-un accident de ma\u0219in\u0103.\u201d<\/p>\n
Paharul din m\u00e2na lui Gabriel a tremurat. Vinul ro\u0219u s-a prelins pe marginea mesei, dar el nu l-a observat. Doar inima \u00eei b\u0103tea nebune\u0219te.<\/p>\n
\u2014 Alina… Ionescu… a repetat el, aproape nevenindu-i s\u0103 cread\u0103.<\/p>\n
Fata a dat din cap. \u201eDa. Eu sunt Ana, fiica ei.\u201d<\/p>\n
Pentru o clip\u0103, timpul s-a oprit. Gabriel a sim\u021bit cum totul se pr\u0103bu\u0219e\u0219te \u00een jurul lui \u2014 anii de t\u0103cere, cariera, faima, vinurile sale premiate. Toate p\u0103leau \u00een fa\u021ba acelui nume.<\/p>\n
S-a ridicat brusc de la mas\u0103. \u201eAna… trebuie s\u0103-mi spui tot ce \u0219tii despre mama ta.\u201d<\/p>\n
T\u00e2n\u0103ra s-a a\u0219ezat \u0219i ea, u\u0219or intimidat\u0103, dar \u00een ochii ei se citea aceea\u0219i curiozitate. \u201eNu \u0219tiu prea multe. Tata a murit c\u00e2nd eram mic\u0103. Mama… spunea mereu c\u0103 iubirea vie\u021bii ei a fost un b\u0103rbat care a disp\u0103rut f\u0103r\u0103 urm\u0103. Avea o cutie cu scrisori, dar niciodat\u0103 nu mi le-a ar\u0103tat.\u201d<\/p>\n
Gabriel a sim\u021bit cum un fior \u00eei str\u0103bate spatele. Alina \u00eei trimisese scrisori? Le-o fi primit vreodat\u0103?<\/p>\n
\u201eUnde… unde sunt acele scrisori?\u201d<\/p>\n
\u201eAcas\u0103. Le-am p\u0103strat. De fapt, am venit la Bra\u0219ov ca s\u0103 v\u00e2nd casa mamei. E pustie de ani de zile.\u201d<\/p>\n
\u00cen seara aceea, Gabriel n-a mai m\u00e2ncat nimic. A cerut nota, dar chelneri\u021ba l-a oprit.<\/p>\n
\u201eL\u0103sa\u021bi, domnule, o consider cinstea mea pentru azi. Mi-a\u021bi dat un motiv s\u0103-mi amintesc de mama.\u201d<\/p>\n
El a z\u00e2mbit trist. \u201eNu, Ana. Tu mi-ai dat un motiv s\u0103 tr\u0103iesc din nou.\u201d<\/p>\n
A doua zi, s-a dus cu ea la casa veche, aflat\u0103 la marginea ora\u0219ului. Poarta sc\u00e2r\u021b\u00e2ia, iar mirosul de lemn vechi \u0219i mucegai plutea \u00een aer.<\/p>\n
Ana a deschis o lad\u0103 de lemn \u0219i a scos o cutie mic\u0103, legat\u0103 cu o panglic\u0103 albastr\u0103. \u201eAstea sunt.\u201d<\/p>\n
M\u00e2inile lui Gabriel tremurau c\u00e2nd a desf\u0103cut nodul. \u00cen\u0103untru erau zeci de scrisori \u00eeng\u0103lbenite, toate adresate lui.<\/p>\n
\u201eDragul meu Gabi…\u201d \u2014 citea prima.<\/p>\n
Ochii i s-au umplut de lacrimi. \u201eNu pot s\u0103 cred… ea a scris \u00een fiecare lun\u0103… \u0219i eu n-am \u0219tiut…\u201d<\/p>\n
\u201ePo\u0219ta\u0219ul spunea c\u0103 nu ave\u021bi adres\u0103 stabil\u0103. Mama nu a renun\u021bat niciodat\u0103 s\u0103 scrie. P\u00e2n\u0103 \u00een ziua c\u00e2nd a murit.\u201d<\/p>\n
Gabriel a r\u0103mas t\u0103cut minute \u00een \u0219ir. Apoi, cu vocea fr\u00e2nt\u0103, a spus: \u201eAna… eu sunt b\u0103rbatul acela. Eu am fost logodnicul mamei tale.\u201d<\/p>\n
Ana \u0219i-a dus m\u00e2na la gur\u0103. \u201eDumnezeule… atunci…\u201d<\/p>\n
\u201eAtunci… tu e\u0219ti fiica mea.\u201d<\/p>\n
Cuvintele i-au c\u0103zut grele, dar adev\u0103rate. Fata a r\u0103mas \u00eempietrit\u0103, apoi lacrimile i-au curs f\u0103r\u0103 oprire. Gabriel a \u00eentins m\u00e2inile \u0219i a tras-o la piept. Au pl\u00e2ns am\u00e2ndoi, lung, ca \u0219i cum ar fi eliberat toate anii de durere.<\/p>\n
Dup\u0103 c\u00e2teva zile, Gabriel a organizat o slujb\u0103 mic\u0103 \u00een memoria Alinei, la biserica din satul natal. \u00cen fa\u021ba morm\u00e2ntului, a a\u0219ezat o sticl\u0103 de vin vechi, etichetat\u0103 cu numele ei.<\/p>\n
\u201eE pentru tine, iubirea mea. N-am \u0219tiut c\u0103 ai l\u0103sat \u00een urm\u0103 un miracol.\u201d<\/p>\n
Ana i-a luat m\u00e2na. \u201e\u0218i eu n-am \u0219tiut c\u0103 am un tat\u0103 care a iubit-o cu adev\u0103rat.\u201d<\/p>\n
De atunci, cei doi au r\u0103mas \u00eempreun\u0103. Gabriel a trecut afacerea pe numele Anei \u0219i au \u00eenceput un nou drum, plin de reg\u0103sire \u0219i iertare.<\/p>\n
Iar pe masa din biroul lui, inelul acela vechi str\u0103lucea din nou \u2014 nu ca o amintire a durerii, ci ca dovad\u0103 c\u0103 destinul, oric\u00e2t de crud, \u0219tie s\u0103 aduc\u0103 sufletele r\u0103t\u0103cite din nou \u00eempreun\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Gabriel a r\u0103mas nemi\u0219cat, cu privirea a\u021bintit\u0103 asupra fetei. \u00cen jurul lui, zumzetul restaurantului s-a stins ca un ecou \u00eendep\u0103rtat. Sim\u021bea cum i se str\u00e2nge pieptul, iar aerul devenea tot mai greu de respirat. \u201eCum a zis c\u0103 o cheam\u0103 pe mama dumneavoastr\u0103?\u201d a reu\u0219it s\u0103 \u00eentrebe, cu o voce aproape \u0219optit\u0103. \u201eAlina\u2026 Alina Ionescu\u201d, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9519,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-9518","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9518","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9518"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9518\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9520,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9518\/revisions\/9520"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9519"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9518"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9518"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9518"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}