C\u00e2nd am \u00eemplinit optsprezece ani, tata m-a dat afar\u0103 din cas\u0103 pentru c\u0103 r\u0103m\u0103sesem \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu un b\u0103rbat pe care el \u00eel considera \u201eo alegere gre\u0219it\u0103\u201d.<\/p>\n
Am r\u0103mas singur\u0103. B\u0103iatul de la care a\u0219teptam un copil a disp\u0103rut cur\u00e2nd din via\u021ba mea. Acas\u0103 nu m-am mai \u00eentors niciodat\u0103.<\/p>\n
Mi-am crescut fiul singur\u0103. Am muncit \u00een trei locuri, n-am dormit nop\u021bile, l-am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 mearg\u0103, s\u0103 vorbeasc\u0103, s\u0103 viseze. Tot ce am putut s\u0103-i dau \u2014 i-am dat. Au trecut optsprezece ani. Iar \u00een ziua \u00een care a devenit major, mi-a spus:<\/p>\n
\u2014 Mam\u0103, vreau s\u0103-l vizitez pe bunicul. M-am preg\u0103tit de mult pentru asta.<\/p>\n
Am ajuns la casa copil\u0103riei mele. N-am recunoscut-o imediat \u2014 vopseaua era scorojit\u0103, gardul se cl\u0103tina, dar \u00een aer mirosea la fel ca odinioar\u0103, a liliac \u0219i a durere.<\/p>\n
Fiul meu s-a uitat la mine \u0219i a spus \u00eencet:<\/p>\n
\u2014 Te rog, a\u0219teapt\u0103 \u00een ma\u0219in\u0103.<\/p>\n
Am dat din cap, sim\u021bind cum inima \u00eemi bate nebune\u0219te.<\/p>\n
Dup\u0103 c\u00e2teva minute, u\u0219a s-a deschis. \u00cen prag a ap\u0103rut tata \u2014 acela\u0219i om pe care nu-l mai v\u0103zusem de aproape dou\u0103zeci de ani.<\/p>\n
Iar ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat apoi mi-a t\u0103iat r\u0103suflarea.<\/p>\n
Fiul meu i-a \u00eentins b\u0103rbatului \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o c\u0103ma\u0219\u0103 veche un plic \u00eeng\u0103lbenit \u0219i a spus:<\/p>\n
\u2014 E de la mama.<\/p>\n
Capitolul 1. Scrisoarea veche<\/strong><\/p>\n Tata a stat mult pe loc, f\u0103r\u0103 s\u0103 se mi\u0219te, ca \u0219i cum nu \u00een\u021belegea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103.<\/p>\n Apoi, cu m\u00e2inile tremur\u00e2nde, a luat plicul. Pe el era \u00eentr-adev\u0103r adresa lui, scris\u0103 cu scrisul meu \u2014 sub\u021bire, tremurat, a\u0219a cum scriam atunci c\u00e2nd pl\u00e2ngeam.<\/p>\n \u00cemi aminteam fiecare liter\u0103. Scrisoarea aceea n-a primit-o niciodat\u0103. O l\u0103sasem la u\u0219a casei, \u00een noaptea \u00een care m-a alungat.<\/p>\n L-am v\u0103zut totul din ma\u0219in\u0103. Cum a rupt plicul, cum i-au \u00eenceput s\u0103-i tremure buzele.<\/p>\n A citit. Un minut. Apoi dou\u0103. Apoi\u2026 s-a a\u0219ezat direct pe prag, de parc\u0103 \u00eel p\u0103r\u0103siser\u0103 toate puterile.<\/p>\n Fiul meu s-a apropiat.<\/p>\n \u2014 Sunt nepotul dumneavoastr\u0103, \u2014 i-a spus calm. \u2014 M\u0103 cheam\u0103 Andrei.<\/p>\n Tata s-a uitat la el. Pentru o clip\u0103, \u00een ochii lui am v\u0103zut acela\u0219i om pe care \u00eel iubisem c\u00e2ndva \u2014 sever, dar bun.<\/p>\n A vrut s\u0103 spun\u0103 ceva, dar vocea l-a tr\u0103dat. S-a ridicat \u0219i, pe nea\u0219teptate, l-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at pe Andrei.<\/p>\n Capitolul 2. \u00centoarcerea<\/strong><\/p>\n C\u00e2nd fiul meu s-a \u00eentors la ma\u0219in\u0103, mi-a spus:<\/p>\n \u2014 Mam\u0103, bunicul te roag\u0103 s\u0103 intri.<\/p>\n Am sim\u021bit cum mi se albe\u0219te fa\u021ba.<\/p>\n \u2014 Nu, Andrei, nu pot.<\/p>\n \u2014 Mam\u0103, el pl\u00e2ngea.<\/p>\n Cuvintele astea au spart zidul.<\/p>\n Am ie\u0219it din ma\u0219in\u0103, cu picioarele tremur\u00e2nd.<\/p>\n El st\u0103tea la poart\u0103, \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, g\u00e2rbovit. P\u0103rul alb \u00eei str\u0103lucea \u00een lumina soarelui.<\/p>\n \u2014 Bun\u0103, Lenu\u021ba, \u2014 a spus \u00eencet.<\/p>\n Am t\u0103cut. Toate sup\u0103r\u0103rile, toate nop\u021bile nedormite, toat\u0103 singur\u0103tatea \u2014 parc\u0103 se a\u0219ezaser\u0103 \u00eentre noi ca un zid.<\/p>\n \u2014 Nu credeam c\u0103 te voi mai vedea, \u2014 a continuat el. \u2014 Dar se pare c\u0103 Dumnezeu a vrut altfel.<\/p>\n \u0218i-a \u00eentors privirea. Atunci am observat c\u00e2t de mult se schimbase. Nu mai era autoritar, nu mai era dur \u2014 doar un om b\u0103tr\u00e2n, fr\u00e2nt.<\/p>\n \u2014 De ce n-ai venit atunci? \u2014 m-a \u00eentrebat. \u2014 De ce n-ai mai revenit?<\/p>\n \u2014 Pentru c\u0103 m-ai dat afar\u0103, tat\u0103. \u00cen seara aia.<\/p>\n A plecat privirea:<\/p>\n \u2014 Am fost un prost. Am crezut c\u0103 te ap\u0103r. C\u0103 b\u0103iatul acela te min\u021bea.<\/p>\n \u2014 \u0218i chiar m\u0103 min\u021bea, \u2014 am spus. \u2014 Dar tu nu l-ai pierdut pe el, m-ai pierdut pe mine.<\/p>\n Capitolul 3. Secretul<\/strong><\/p>\n Am intrat \u00een cas\u0103. Totul era aproape la fel ca acum dou\u0103zeci de ani. Doar praful \u0219i mirosul vechi de lemn \u00eemi aminteau c\u00e2t timp trecuse. Pe perete, o poz\u0103 cu mine copil, z\u00e2mbitoare.<\/p>\n \u2014 N-am aruncat-o, \u2014 a spus el \u00eencet, observ\u00e2ndu-mi privirea. \u2014 \u00cen fiecare an speram c\u0103 te vei \u00eentoarce.<\/p>\n N-am mai putut. Lacrimile au \u00eenceput singure.<\/p>\n \u2014 De ce nu m-ai c\u0103utat niciodat\u0103?<\/p>\n \u2014 Te-am c\u0103utat, Lenu\u021ba. Pe la vecini, prin cuno\u0219tin\u021be. Dar nimeni nu \u0219tia unde e\u0219ti.<\/p>\n A mers \u00een camer\u0103 \u0219i s-a \u00eentors cu un dosar vechi. \u00cen\u0103untru erau scrisori, poze, caiete.<\/p>\n La fund, o foaie sub\u021bire \u2014 cea pe care o l\u0103sasem atunci.<\/p>\n Am citit din nou: \u201eTat\u0103, nu-\u021bi cer s\u0103 m\u0103 \u00een\u021belegi. Doar s\u0103 nu m\u0103 pierzi de tot. Eu tot fiica ta voi r\u0103m\u00e2ne.\u201d<\/p>\n Am \u00eenchis ochii.<\/p>\n Capitolul 4. M\u0103rturisirea<\/strong><\/p>\n Am stat mult \u00een t\u0103cere. Apoi el a spus:<\/p>\n \u2014 Andrei seam\u0103n\u0103 cu mine. C\u00e2nd l-am v\u0103zut, parc\u0103 m-am \u00eentors \u00een timp.<\/p>\n \u2014 E puternic, \u2014 am spus. \u2014 L-am crescut a\u0219a cum m-ai crescut \u0219i tu pe mine.<\/p>\n A z\u00e2mbit pentru prima dat\u0103 \u00een seara aceea.<\/p>\n \u2014 Atunci n-a fost totul degeaba.<\/p>\n \u2014 Tat\u0103, \u2014 am spus \u00eencet. \u2014 De ce ai fost a\u0219a de aspru atunci?<\/p>\n A oftat.<\/p>\n \u2014 Dup\u0103 moartea mamei tale, mi-a fost fric\u0103 s\u0103 nu te pierd \u0219i pe tine. Voiam s\u0103 te protejez. Dar am f\u0103cut exact opusul.<\/p>\n I-am luat m\u00e2na.<\/p>\n \u2014 Nu e prea t\u00e2rziu, tat\u0103.<\/p>\n Capitolul 5. A doua \u0219ans\u0103<\/strong><\/p>\n De atunci, ne-am v\u0103zut \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Andrei mergea la bunic s\u0103-l ajute prin curte, iar eu m-am obi\u0219nuit din nou cu locul \u00een care pl\u00e2ngeam alt\u0103dat\u0103.<\/p>\n \u00centr-o sear\u0103, tata a adus o cutie veche.<\/p>\n \u2014 E a ta, \u2014 a spus el. \u2014 Am p\u0103strat-o to\u021bi anii \u0103\u0219tia.<\/p>\n \u00cen\u0103untru erau desenele mele de copil, un medalion cu piatr\u0103 albastr\u0103 \u0219i o scrisoare.<\/p>\n \u2014 Ce e asta? \u2014 am \u00eentrebat.<\/p>\n \u2014 O scrisoare pe care \u021bi-am scris-o, dar n-am apucat s-o trimit.<\/p>\n Am desf\u0103cut-o. Literele tremurau:<\/p>\n \u201eDac\u0103 vreodat\u0103 m\u0103 vei ierta, s\u0103 \u0219tii c\u0103 te a\u0219tept. \u0218i casa asta va fi mereu a ta.\u201d<\/p>\n Lacrimile \u00eemi curgeau \u0219iroaie.<\/p>\n M-am uitat la el \u2014 b\u0103tr\u00e2n, obosit, dar tot tat\u0103l meu.<\/p>\n \u2014 Te iertasem demult, tat\u0103, doar c\u0103 nu \u0219tiam cum s\u0103-\u021bi spun.<\/p>\n Mi-a luat m\u00e2na \u0219i a z\u00e2mbit u\u0219or, ca un copil.<\/p>\n \u2014 Atunci pot muri lini\u0219tit, \u2014 a \u0219optit el.<\/p>\n \u2014 Nu, \u2014 i-am spus \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-l str\u00e2ns. \u2014 Acum trebuie s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti. Ai un nepot. \u0218i o fiic\u0103 ce s-a \u00eentors acas\u0103.<\/p>\n Capitolul 6. Prim\u0103vara nou\u0103<\/strong><\/p>\n Prim\u0103vara urm\u0103toare, am plantat un liliac l\u00e2ng\u0103 cas\u0103. Acolo unde st\u0103team c\u00e2ndva \u0219i visam la alt\u0103 via\u021b\u0103.<\/p>\n Acum \u0219tiam: via\u021ba aceea venise. Nu perfect\u0103, dar adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n \u00cen fiecare diminea\u021b\u0103, tata ie\u0219ea pe prisp\u0103, bea ceai \u0219i ne a\u0219tepta pe mine \u0219i pe Andrei.<\/p>\n R\u00e2dea din nou. Andrei \u00eei spunea \u201emo\u0219ul Grigore\u201d \u0219i asculta pove\u0219tile lui din tinere\u021be, despre r\u0103zboi \u0219i iubire.<\/p>\n Uneori doar \u00eei priveam de la fereastr\u0103 \u0219i \u00een\u021belegeam: to\u021bi anii aceia de durere au avut un rost. Ne-au adus aici \u2014 la iertare. La via\u021b\u0103.<\/p>\n Epilog<\/strong><\/p>\n Dup\u0103 un an, tata s-a stins. Pe masa lui au g\u0103sit un bile\u021bel:<\/p>\n \u201eMul\u021bumesc c\u0103 te-ai \u00eentors, fiica mea. \u00cen sf\u00e2r\u0219it am putut spune ce-am \u021binut \u00een inim\u0103 dou\u0103zeci de ani: te iubesc.\u201d<\/p>\n L-am p\u0103strat l\u00e2ng\u0103 prima scrisoare \u2014 cea pe care nu o citise niciodat\u0103.<\/p>\n \u0218i de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd v\u00e2ntul mi\u0219c\u0103 ramurile liliacului de l\u00e2ng\u0103 casa veche, aud o voce bl\u00e2nd\u0103:<\/p>\n \u2014 Iart\u0103-m\u0103, Lenu\u021ba\u2026<\/p>\n \u0218i r\u0103spund \u00een g\u00e2nd:<\/p>\n \u2014 Te-am iertat demult, tat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" C\u00e2nd am \u00eemplinit optsprezece ani, tata m-a dat afar\u0103 din cas\u0103 pentru c\u0103 r\u0103m\u0103sesem \u00eens\u0103rcinat\u0103 cu un b\u0103rbat pe care el \u00eel considera \u201eo alegere gre\u0219it\u0103\u201d. Am r\u0103mas singur\u0103. B\u0103iatul de la care a\u0219teptam un copil a disp\u0103rut cur\u00e2nd din via\u021ba mea. Acas\u0103 nu m-am mai \u00eentors niciodat\u0103. Mi-am crescut fiul singur\u0103. Am muncit \u00een […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9610,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-9609","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9609","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9609"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9609\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9611,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9609\/revisions\/9611"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9610"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9609"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9609"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9609"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}