\u00cen fa\u021ba casei, farurile camionetei luminau poarta \u0219i ploaia care \u00eenc\u0103 mai picura. Din ma\u0219in\u0103 a cobor\u00e2t domnul Radu, un b\u0103rbat \u00een v\u00e2rst\u0103, cu spatele drept \u0219i privirea t\u0103ioas\u0103. \u021ainea \u00een m\u00e2n\u0103 o geant\u0103 mare de piele, veche, pe care Adrian nu o mai v\u0103zuse niciodat\u0103.<\/p>\n
\u2014 Bun\u0103 seara, domnule Munteanu, \u2014 a spus el calm, dar cu un ton care f\u0103cea aerul s\u0103 tremure. \u2014 Unde e fata mea?<\/p>\n
Adrian a \u00eencercat s\u0103-\u0219i recapete superioritatea:
\u2014 \u00cen\u0103untru. Poate \u00eei spune\u021bi dumneavoastr\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 respectul \u0219i ascultarea. Eu m-am s\u0103turat.<\/p>\n
Domnul Radu l-a privit f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103, apoi a intrat. Camelia era \u00eenc\u0103 pe podea, cu lacrimile uscate pe obraji. C\u00e2nd l-a v\u0103zut, s-a ridicat brusc \u0219i a alergat spre el. El a atins-o u\u0219or pe um\u0103r, i-a \u0219optit ceva scurt \u0219i i-a f\u0103cut semn s\u0103 se duc\u0103 \u00een ma\u0219in\u0103.<\/p>\n
Adrian a r\u00e2s ironic.
\u2014 A\u0219a, du-o acas\u0103. Poate o pui la punct cum trebuie.<\/p>\n
Domnul Radu s-a \u00eentors \u00eencet spre el.
\u2014 Nu, domnule Munteanu, \u2014 a spus el pe un ton t\u0103ios. \u2014 N-am venit s-o iau pe ea. Am venit pentru tine.<\/p>\n
Adrian a \u00eencremenit.
\u2014 Cum adic\u0103 pentru mine?<\/p>\n
Socrul \u0219i-a deschis geanta. \u00cen\u0103untru nu era o arm\u0103, cum se temuse Adrian pentru o clip\u0103, ci un teanc de h\u00e2rtii, dosare \u0219i acte. Le-a tr\u00e2ntit pe mas\u0103, \u00een fa\u021ba lui.<\/p>\n
\u2014 Vezi astea? Sunt toate firmele \u0219i conturile tale. Fata mea a vrut doar s\u0103 ajute familia, dar tu ai ascuns de toat\u0103 lumea ce fel de om e\u0219ti.<\/p>\n
Adrian s-a albit la fa\u021b\u0103.
\u2014 De unde ai… de unde ai luat asta?<\/p>\n
\u2014 Din locurile unde ai f\u0103cut prea multe promisiuni f\u0103r\u0103 acoperire. \u0218i din m\u00e2inile oamenilor c\u0103rora le datorezi bani. Poate crezi c\u0103 nu \u0219tiu, dar b\u0103iatul meu mai mic a lucrat la tine. A v\u0103zut tot.<\/p>\n
T\u0103cerea a umplut camera. Adrian \u00eencerca s\u0103 vorbeasc\u0103, dar vocea i se fr\u00e2ngea.<\/p>\n
\u2014 Eu\u2026 pot s\u0103 explic\u2026<\/p>\n
\u2014 N-ai ce s\u0103 explici. Ai uitat c\u0103 respectul se c\u00e2\u0219tig\u0103, nu se impune. Ai \u021bipat la fata mea pentru c\u00e2teva sute de lei, c\u00e2nd tu ai aruncat zeci de mii pe mese de joc.<\/p>\n
Domnul Radu s-a apropiat, privindu-l drept \u00een ochi.
\u2014 Ai vrut s\u0103-i dai o lec\u021bie fiicei mele? Ei bine, \u00eenva\u021b\u0103 tu una acum: banii se fac, dar demnitatea, odat\u0103 pierdut\u0103, nu se mai \u00eentoarce.<\/p>\n
A luat cheile ma\u0219inii de pe mas\u0103 \u0219i le-a aruncat spre el.
\u2014 Asta e camioneta mea. De azi \u00eenainte, e tot ce-\u021bi mai r\u0103m\u00e2ne. Casa, ma\u0219ina \u0219i firma… sunt deja pe numele celor pe care i-ai \u00een\u0219elat.<\/p>\n
Adrian a c\u0103zut pe scaun, cu privirea pierdut\u0103. Afar\u0103, Camelia pl\u00e2ngea \u00een t\u0103cere, sprijinit\u0103 de portiera camionetei. Tat\u0103l ei a ie\u0219it f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai uite \u00eenapoi, i-a deschis portiera \u0219i i-a spus doar at\u00e2t:<\/p>\n
\u2014 Hai, fat\u0103. Las\u0103-l s\u0103-\u0219i \u00eenve\u021be singur lec\u021bia.<\/p>\n
C\u00e2nd au plecat, Adrian a r\u0103mas singur \u00een cas\u0103, privind h\u00e2rtiile de pe mas\u0103. Afar\u0103, ploaia se oprise. Doar ecoul cuvintelor lui Radu \u00eei r\u0103suna \u00een minte: \u201eRespectul nu se cere. Se merit\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n \u0218i pentru prima dat\u0103, t\u00e2n\u0103rul care crezuse c\u0103 are totul sim\u021bea c\u0103 n-a avut niciodat\u0103 nimic cu adev\u0103rat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cen fa\u021ba casei, farurile camionetei luminau poarta \u0219i ploaia care \u00eenc\u0103 mai picura. Din ma\u0219in\u0103 a cobor\u00e2t domnul Radu, un b\u0103rbat \u00een v\u00e2rst\u0103, cu spatele drept \u0219i privirea t\u0103ioas\u0103. \u021ainea \u00een m\u00e2n\u0103 o geant\u0103 mare de piele, veche, pe care Adrian nu o mai v\u0103zuse niciodat\u0103. \u2014 Bun\u0103 seara, domnule Munteanu, \u2014 a spus el […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9649,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-9648","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9648","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9648"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9648\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9650,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9648\/revisions\/9650"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9649"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9648"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9648"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9648"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}