Au trecut ani de atunci. Satul s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, dar \u00een mine promisiunea aceea a r\u0103mas vie, ascuns\u0103 undeva \u00eentre visurile copil\u0103riei \u0219i dorin\u021bele unei femei. La dou\u0103zeci \u0219i unu de ani m-am \u00eentors acolo unde totul \u00eencepuse, \u00een Sf\u00e2ntul Ion de pe R\u00e2u.<\/p>\n
Uli\u021bele erau mai \u00eenguste dec\u00e2t mi le aminteam, iar pr\u0103v\u0103lia lui nea Vasile se ruina, cu obloanele c\u0103zute. C\u00e2nd am \u00eentrebat de Ion, oamenii s-au uitat unul la altul, evit\u00e2ndu-mi privirea. \u201eE la marginea satului, singur, de ani buni\u201d, mi-a spus o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, d\u00e2nd din cap.<\/p>\n
Am pornit spre casa lui. Pe drum, v\u00e2ntul mi-a adus mirosul de p\u0103m\u00e2nt reav\u0103n \u0219i flori de salc\u00e2m. M\u00e2inile \u00eemi tremurau, nu de team\u0103, ci de emo\u021bia unei revederi pe care o visasem toat\u0103 via\u021ba. C\u00e2nd am ajuns, poarta sc\u00e2r\u021b\u00e2ia u\u0219or. Curtea era curat\u0103, dar t\u0103cut\u0103. L-am v\u0103zut \u00een fa\u021ba casei, aplecat peste o bucat\u0103 de lemn, cioplind.<\/p>\n
P\u0103rul \u00eei era pres\u0103rat cu fire albe, iar pielea \u00eei purta urmele soarelui \u0219i ale anilor. Nu m-a recunoscut imediat. Poate c\u0103 nu vedea \u00een femeia din fa\u021ba lui feti\u021ba care odinioar\u0103 i-a spus c\u0103 se va m\u0103rita cu el. Dar c\u00e2nd ochii lui s-au \u00eent\u00e2lnit cu ai mei, am sim\u021bit c\u0103 timpul n-a \u0219ters totul.<\/p>\n
\u2013 Tu e\u0219ti… copila aia? \u2013 a spus \u00eencet, aproape ne\u00eencrez\u0103tor.
\u2013 Nu mai sunt copil, i-am r\u0103spuns z\u00e2mbind. \u021ai-am spus c\u0103 o s\u0103 m\u0103 \u00eentorc.<\/p>\n
A z\u00e2mbit pentru prima dat\u0103, un z\u00e2mbet obosit, dar sincer.
\u2013 Promisiunile de copil se uit\u0103 u\u0219or, fat\u0103 drag\u0103. N-ai trebuit s\u0103 vii p\u00e2n\u0103 aici.
\u2013 Ba da, trebuia. N-am uitat. \u0218i nici tu n-ar trebui s\u0103 ui\u021bi cum e s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, Ion.<\/p>\n
Privirea lui s-a \u00eentunecat o clip\u0103. \u00cen t\u0103cerea dintre noi se sim\u021bea greutatea anilor, a singur\u0103t\u0103\u021bii, a pierderilor. \u201ePe mine nu m\u0103 mai iube\u0219te nimeni, Maria. S-a terminat demult.\u201d<\/p>\n
Am f\u0103cut un pas spre el. \u201eAtunci las\u0103-m\u0103 s\u0103 fiu eu cea care \u00eencepe din nou.\u201d<\/p>\n
Nu \u0219tiu ce l-a f\u0103cut s\u0103 nu se dea \u00eenapoi. Poate curajul pe care \u00eel sim\u021bise \u00een mine c\u00e2nd eram doar o feti\u021b\u0103, poate bl\u00e2nde\u021bea din vocea mea. A oftat ad\u00e2nc \u0219i, pentru prima dat\u0103 \u00een mul\u021bi ani, am v\u0103zut \u00een ochii lui o lumin\u0103.<\/p>\n
Zilele ce-au urmat le-am petrecut acolo, ajut\u00e2ndu-l prin curte, aduc\u00e2ndu-i pove\u0219ti din sat, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103 iar. \u00cencet-\u00eencet, omul singur s-a ridicat din praful amintirilor \u0219i a \u00eenceput s\u0103 priveasc\u0103 spre viitor.<\/p>\n
\u00centr-o sear\u0103 de var\u0103, c\u00e2nd soarele apunea peste r\u00e2u, mi-a luat m\u00e2na \u0219i a spus:
\u2013 Cred c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ai avut dreptate. Unele promisiuni sunt f\u0103cute ca s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103.<\/p>\n
\u0218i acolo, \u00eentre parfum de f\u00e2n \u0219i c\u00e2ntec de greieri, promisiunea unei feti\u021be de nou\u0103 ani s-a transformat \u00een jur\u0103m\u00e2ntul unei femei \u0219i al unui b\u0103rbat care au \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 dragostea adev\u0103rat\u0103 nu are v\u00e2rst\u0103 \u0219i nu se uit\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Au trecut ani de atunci. Satul s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, dar \u00een mine promisiunea aceea a r\u0103mas vie, ascuns\u0103 undeva \u00eentre visurile copil\u0103riei \u0219i dorin\u021bele unei femei. La dou\u0103zeci \u0219i unu de ani m-am \u00eentors acolo unde totul \u00eencepuse, \u00een Sf\u00e2ntul Ion de pe R\u00e2u. Uli\u021bele erau mai \u00eenguste dec\u00e2t mi le aminteam, iar […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":9939,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-9938","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-povesti"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9938","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9938"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9938\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9940,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9938\/revisions\/9940"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9939"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9938"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9938"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/bumzi.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9938"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}