Florin Piersic, în stare de șoc

Există vești care nu vin cu avertisment. Doar îți taie respirația și lasă în urmă un gol pe care nici aplauzele, nici luminile rampei nu-l mai umplu. Pentru Florin Piersic, numele Ioana Bulcă nu a fost niciodată unul „din breaslă”, bifat într-o listă de colegi, ci o prezență legată de începuturi, de scene împărțite și de acea chimie rară pe care o recunoști dintr-o privire.

De data asta, tot ce a rămas a fost reacția: una directă, fără artificii, ca atunci când îți dai seama că un capitol din viața ta se închide, chiar dacă tu încă îl recitești. Cei care îl știu pe Florin Piersic știu și că, dincolo de legendă, actorul are o sensibilitate care nu se joacă. Iar când un astfel de om tace sau caută cuvintele, tensiunea se simte.

Mesajul care a spus totul fără să ridice vocea

Într-un mesaj încărcat de emoție, Florin Piersic a deschis o ușă spre un trecut care pare, brusc, mult mai aproape. A vorbit despre anii de formare, despre cum destinul i-a pus în același timp și în același loc, la Institutul de Teatru și Cinematografie, fiecare cu profesorii săi: ea la clasa Ion Finteșteanu, el la Marieta Sadova.

Dar ceea ce a apăsat cel mai tare nu a fost biografia, ci felul în care Piersic a descris legătura dintre ei: nu ca pe o colegialitate, ci ca pe o apropiere de rară intensitate, în care scena devine acasă. Actorul a rememorat spectacolul lor de absolvire, „Peer Gynt”, montat de colegul lor Dinu Cernescu, în care Ioana Bulcă era Solveig — rolul care, în poveste, devine promisiune și așteptare, liniște și destin.

Printre rânduri, mesajul lui are acel detaliu care te face să recitești: nu vorbește despre „o actriță bună”, ci despre ceva mai greu de definit. Un „în plus” care nu se învață, nu se repetă și nu se poate mima.

Relația „specială” care nu s-a terminat odată cu aplauzele

Florin Piersic a lăsat să se vadă că întâlnirile lor nu au fost doar într-o singură etapă a vieții. A povestit că au jucat mult împreună pe scena Teatrului Național din București, iar după ani, s-au reîntâlnit la Festivalul Gopo, din nou sub reflectoare, din nou pe aceeași scenă.

Și totuși, momentul acela nu a fost despre „ce-a mai fost”, ci despre recunoaștere. Despre faptul că, deși timpul schimbă oamenii, anumite gesturi rămân. Piersic spune că a regăsit în Ioana Bulcă aceleași mișcări de artist mare, acea prezență care umple spațiul fără să ceară voie.

Într-o lume în care se vorbește mult și se simte puțin, actorul a redus totul la o propoziție care rămâne: „Ea însă avea ceva în plus.” Apoi, ca o cheie care încuie și deschide în același timp, a continuat: „Avea… stea!”

„Eram în același an la Institutul de Teatru și Cinematografie, ea la clasa Ion Finteșteanu, eu la Marieta Sadova… Era partenera mea, era prietena mea. (…) Am jucat mult împreună pe scena Teatrului Național din București.”

Ioana Bulcă a încetat din viață pe 9 iulie, la vârsta de 89 de ani, iar Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București a transmis:

„Teatrul Naţional «I.L. Caragiale» din Bucureşti anunţă cu tristeţe că astăzi, 9 iulie, inegalabila actriţă Ioana Bulcă a încetat din viaţă”.