Când și-a recăpătat cunoștința în secția de terapie intensivă

— „Da, dragul meu, totul merge conform planului”, spunea Grace la telefon, cu o voce lină, de parcă recita o poezie. „Avocatul mi-a spus că, dacă moare înainte de finalul lunii, primesc totul. Restaurantele, casa din Sinaia, până și cabana din Apuseni…”

James încremeni.

Fiecare cuvânt era un cui bătut în sicriul încrederii sale. Cu greu își putea mișca degetele, dar sufletul i se zbătea ca un leu în cușcă. Știa că nu poate riposta încă — nu când era prins între viață și moarte, conectat la fire, cu o perfuzie în fiecare venă.

Grace continuă, fără să știe că James o auzea.

— „L-am uns deja pe Vlad ca director executiv. Știu, e un prost, dar e al meu. Sau, mai bine zis, al nostru, nu-i așa?”, chicoti ea. „Până săptămâna viitoare, James va fi ‘mort’, iar noi liberi.”

Când a închis telefonul, s-a aplecat asupra lui și i-a șoptit la ureche:

— „Dormi liniștit, dragul meu. În curând vei fi eliberat…”

În clipa aceea, James a înțeles că trebuie să acționeze. Când asistenta a venit să-i verifice semnele vitale, a reușit cu un efort supraomenesc să-i strângă mâna.

A fost suficient.

Au urmat zile de planuri în tăcere. Cu ajutorul unui medic de încredere, James a fost „mutat” la morgă într-un sac, iar în acea noapte, în secret, dus într-o clinică izolată din munți. Acolo, s-a recuperat, în timp ce în lume se anunța cu durere moartea lui James Williams.

La înmormântare, Grace plângea teatral, îmbrăcată într-o rochie neagră perfect mulată, iar Vlad stătea lângă ea, cu zâmbetul ascuns în colțul gurii.

Dar n-au știut niciun moment că erau urmăriți. James, îmbrăcat în haine simple, stătea în mașină, la o distanță sigură, cu o cameră video în mână.

A urmat o anchetă, apoi un proces care a zguduit presa. Înregistrările, interceptările, documentele falsificate — toate au ieșit la lumină.

Grace și Vlad au fost condamnați pentru tentativă de omor și fraudă. Iar James?

S-a întors la viață, dar nu la cea pe care o avea înainte.

A vândut restaurantele, și-a mutat casa într-un sat mic de lângă Brașov și s-a apucat de apicultură. Când oamenii îl întreabă de ce a făcut schimbarea, zâmbește și spune:

— „Mi-am dat seama că, în viață, adevărata dulceață vine doar din lucrurile curate. Iar mierea… n-are nevoie de manipulări ca să fie bună.”

Pentru că uneori, trebuie să mori în ochii lumii… ca să înveți să trăiești cu adevărat.