„Mamă… a fost în burta ta cu mine…”

Motorul mergea, dar Irina nu auzea nimic. Nici claxoanele, nici radioul, nici orașul. Doar vocea lui Matei, spartă de plâns, și ecoul acelei întrebări care o lovea din interior.

De ce?

Ajunsă acasă, l-a culcat pe Matei mai devreme decât de obicei. A adormit epuizat, cu obrajii umezi, murmurând numele lui Mihai ca pe o rugăciune. Irina a rămas pe marginea patului, privindu-l. Apoi a observat din nou semnul mic de pe bărbia lui. Exact acolo unde îl avea și celălalt copil.

Nu a dormit toată noaptea.

A scos dintr-un sertar dosarul vechi de la maternitate, îngălbenit la colțuri. Hârtii, parafe, formulare. A citit tot, rând cu rând. La un moment dat, mâinile au început să-i tremure. Scria clar: „sarcină gemelară – complicații”. Următoarea pagină lipsea.

Irina și-a amintit atunci. Perfuzia. Luminile. Medicul care i-a spus că unul dintre copii nu a supraviețuit. Ea plângând, prea slăbită să pună întrebări. A semnat ce i s-a dat. A vrut doar să plece acasă cu copilul ei.

Cu copilul ei.

Dimineața, fără să-i spună nimic lui Matei, s-a întors în parc. Avea inima cât un purice. Se temea că nu-i va mai găsi. Dar Mihai era acolo, în același loc, cu aceeași cutie de carton. Când a văzut-o, nu a fugit. A zâmbit.

„Știam că o să veniți”, a spus el simplu.

Irina a îngenuncheat în fața lui. Nu a mai putut să mintă. L-a privit în ochi și a simțit cum ceva se așază, dureros, la locul lui.

Au vorbit mult. Despre spital. Despre o asistentă care „l-a dat” unei rude îndepărtate. Despre ani de mutări, de lipsuri, de foame. Despre Dorina, care făcuse ce putuse, cu o pensie de 1.200 de lei și un trup bolnav.

Procesul a fost greu. Drumuri. Avocați. Teste. Hârtii. Dar adevărul nu mai putea fi ascuns. Mihai era fiul ei.

Când Matei l-a văzut din nou, nu a spus nimic. A alergat și l-a îmbrățișat. Atât.

Astăzi, cei doi dorm în aceeași cameră. Se ceartă pe jucării. Râd. Se apără unul pe altul. Irina îi privește și știe că viața i-a luat ani, dar i-a dat o a doua șansă.

Uneori, adevărul doare. Dar doare mult mai tare când îl lași pe un copil singur, crezând o minciună.