Sunt bătrân, am o pensie de 50.000 de lei pe lună

Andrei n-a mai spus nimic. M-a prins de braț, ferm, dar cu grijă, de parcă eram din sticlă.

— Mergem acasă. Acum.

În mașină, tăcerea era grea. Doar semaforul de la colț ne-a prins pe roșu și Andrei a lovit volanul cu palma.

— De cât timp e așa?

— De aproape doi ani, am șoptit.

A tras aer adânc în piept. Nu m-a certat. Asta m-a durut cel mai tare.

Când am ajuns, casa părea la fel ca întotdeauna: curată, tăcută, cu perdelele trase. O casă care nu mai era a mea.

Mihai era în sufragerie, pe canapea, cu telefonul în mână. A ridicat privirea și a zâmbit strâmb.

— A, a venit domnul pensionar. Ai mai strâns ceva mărunțiș?

Andrei n-a mai așteptat.

— Ieși afară. Acum.

— Cine ești tu să-mi spui mie ce să fac în casa mea?

— Casa lui, a spus Andrei, apăsat. Plătită din munca lui. Din pensia lui.

Mihai s-a ridicat. Era masiv, sigur pe el. Ca de obicei.

— A semnat tot. De bunăvoie. N-are ce comenta.

— A semnat pentru că l-ai speriat. Și a arătat spre mine. Uită-te la el.

Pentru prima oară, Mihai a tăcut.

— Am vorbit deja cu un avocat, a continuat Andrei. Știu exact ce-ai făcut. Conturile, banii, hârtiile cu datorie. Știu și de lovituri.

Fața lui Mihai s-a schimbat. Zâmbetul a dispărut.

— Dacă mai pui mâna pe el vreodată, ajungi direct la poliție. Și nu singur.

A urmat o tăcere lungă. Apoi Mihai a luat geaca.

— Bine. Plec. Dar să nu vă pară rău.

Ușa s-a trântit. Casa a rămas goală. Pentru prima oară, liniștită.

Am început să plâng. Nu zgomotos. Pe tăcute. Ca un om obosit.

Andrei s-a așezat lângă mine.

— De-acum nu mai ești singur.

În săptămânile următoare, lucrurile s-au pus în mișcare. Avocat, acte refăcute, conturi blocate. Casa a revenit pe numele meu. Pensia — înapoi în mâinile mele.

Nu mi-am cumpărat nimic scump.

Mi-am luat o haină groasă. Mâncare bună. Și am pus o bancă mică în fața casei, unde stau seara și beau ceai.

Andrei vine des. Uneori stăm fără să vorbim.

Și în fiecare dimineață, când mă trezesc fără frică, știu un lucru clar:

Banii nu te apără de oameni. Dar adevărul, da.