Într-o lume în care bunătatea trece adesea neobservată

Într-o lume în care bunătatea trece adesea neobservată, unii oameni fac mai mult decât se așteaptă de la ei pentru a schimba lucrurile în bine. Astăzi am adunat povești emoționante despre manifestări autentice de curaj, generozitate și devotament. Fie că este vorba despre gesturi mari sau mici, aceste acte de bunătate și curaj ne amintesc că binele există în jurul nostru.

Povestea 1

Aveam 18 ani și tocmai mă mutasem singură la New York, încercând să mă adaptez stilului de viață de acolo (după ce trăisem într-un orășel din sud). Era prima dată când foloseam trenul și nu aveam idee cum să cumpăr un MetroCard. Stăteam în fața singurului automat funcțional, cu o coadă de oameni în spatele meu, încercând să-mi iau cardul. Am început să intru puțin în panică, știind că oamenii așteptau. Cei din spate au început să strige la mine: „Grăbește-te!” și „Ești proastă?” Mi-au dat lacrimile, ceea ce m-a făcut să mă panichez și mai tare. Atunci un tip a ieșit din rând și i-a rugat pe toți să se calmeze. A venit lângă mine, mi-a arătat pas cu pas ce trebuie să fac și mi-a plătit un card valabil pentru 12 călătorii. M-a bătut pe spate și mi-a spus: „Data viitoare când cineva țipă la tine, țipă și tu înapoi, o să te lase în pace.” În acel moment, nu m-am mai simțit atât de singură. Fără bunătatea și îndrumarea lui, probabil că nu aș fi rămas acolo și n-aș fi trăit toate acele experiențe minunate.

Povestea 2

Eram la o întâlnire și el părea atât de drăguț. Când a venit nota de plată, chelnerița s-a uitat la el și i-a spus: „Domnule, cardul dumneavoastră a fost respins.” A pălit. Am zâmbit și am plătit eu. Când ieșeam, chelnerița m-a prins de mână și mi-a șoptit: „Am mințit.” Apoi mi-a strecurat nota în mână. Am întors-o — și acolo erau scrise cu disperare două cuvinte: „Caută-l pe Google.” Cum am ajuns acasă, i-am căutat numele — și mi s-a făcut sângele gheață. Era un escroc. Se pare că avea o schemă: intra în relații cu femei, le câștiga încrederea, apoi începea să le fure. Fusese de mai multe ori la închisoare pentru furturi, în principal din locurile unde lucrase anterior. Una dintre fostele lui iubite chiar scrisese postări detaliate pe blog despre relația lor, inclusiv cum s-au cunoscut — și era înfiorător de asemănător cu modul în care s-a apropiat de mine. Nu pot fi îndeajuns de recunoscătoare acelei chelnerițe. Curajul, bunătatea și prezența ei de spirit m-au salvat de ceva cumplit. Am realizat că a înscenat incidentul cu cardul doar ca să aibă un motiv să-mi dea acel mesaj.

Povestea 3

După nașterea copilului și după ce am început un nou loc de muncă, am suferit de o depresie puternică. Îmi era greu să înțeleg cum funcționează sistemul de retur, iar un client foarte nerăbdător a început să țipe la mine. Eram încă extrem de vulnerabilă și am izbucnit în lacrimi. Următoarea clientă din rând a ieșit din magazin și am crezut că e și ea supărată. Dar s-a întors cu fursecuri. A mers și mi-a cumpărat fursecuri. Și am început din nou să plâng.

Povestea 4

Cu câțiva ani în urmă, am rămas fără benzină în drum spre casă, după serviciu. Am reușit să trag mașina pe o zonă de separare, astfel încât să nu blochez traficul. Eram blocată acolo — nu aveam pe cine suna și nici bani la mine. Trei persoane s-au oprit și m-au ajutat. Primul tip m-a întrebat ce s-a întâmplat, dacă sunt bine și dacă am bani pentru benzină. I-am spus că am rămas fără combustibil, că nu am cum să ajung la o benzinărie și i-am arătat un cec pe care nu îl încasasem, deci nu aveam bani lichizi. A plecat. Apoi a venit o a doua mașină. Am vorbit puțin cu persoana respectivă, dar mi-a spus că nu prea mă poate ajuta, ceea ce era în regulă. Al treilea om care s-a oprit a fost un polițist sub acoperire. Foarte amabil — m-a ajutat să împingem mașina pe iarbă și a venit cu idei ca să rezolvăm problema, pentru că nu voia să mă lase acolo. În timp ce vorbeam cu polițistul, s-a întors primul bărbat cu o canistră de 10 galoane plină cu benzină. I-am mulțumit din suflet și chiar i-am cerut numărul, ca să-i pot returna banii. A refuzat, spunând doar că nu e nicio problemă. Nu i-am cerut niciodată acelui om să cheltuiască bani pentru mine, dar a făcut-o oricum, iar eu îi sunt recunoscătoare. Îmi pare doar rău că probabil nu voi avea niciodată ocazia să-i întorc gestul.

Povestea 5

Lucram ca producător la un talk-show radio. Emisiunea la care lucram nu era prea populară, așa că nu primeam multe apeluri de la ascultători. De ziua mea, eram la muncă, ca de obicei, când un bărbat a sunat și și-a pus întreaga familie să-mi cânte „La mulți ani”. Nu mai sunase niciodată înainte și nici după. Nu l-am cunoscut niciodată. Ziua mea a devenit, dintr-odată, minunată.

Povestea 6

Era Crăciunul și lucram într-un magazin de jucării dintr-un mall. A intrat o adolescentă purtând un tricou cu sigla jocului meu video preferat. I-am făcut un compliment pentru tricou și am întrebat-o de unde l-a cumpărat, pentru că nu găsisem niciodată acel joc pe un tricou de damă — doar pe cele pentru bărbați. Mi-a spus de unde îl luase și apoi a plecat. Am intrat în camera de odihnă să-i spun iubitului meu să mi-l cumpere de Crăciun, iar când am ieșit, ea mă aștepta. Mi-a întins o pungă și mi-a spus: „Crăciun fericit! Sper că am nimerit mărimea”, apoi a plecat. Ieșise să-mi cumpere acel tricou, iar asta a fost cel mai drăguț lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

Povestea 7

Mi-am pierdut biletele pentru finala NBA din 2012 în drum spre stadion. Am ajuns la poartă și am realizat că nu erau nici în geantă, nici în buzunare, și mi-a părut atât de rău pentru mine și pentru fratele meu, care acum nu mai putea intra. M-am retras de la poartă și doar am stat și m-am uitat cum sute de oameni intrau la meci. Un tip și iubita lui s-au apropiat și ne-au întrebat dacă suntem bine și dacă avem nevoie de bilete în plus. Le-am explicat ce s-a întâmplat, iar el ne-a spus că primise niște bilete suplimentare de la un prieten și nu avea cui să le dea. Așa că, tipule și iubita ta — vă mulțumim enorm!!!

Povestea 8

Aveam vreo 12 ani și am mers cu verii mei la o librărie. Am cumpărat câteva cărți, apoi am ieșit și am început să le citim afară. Un bătrânel ne tot privea, iar după vreo zece minute s-a ridicat de pe bancă și a intrat în librărie. După vreo cinci minute a ieșit cu trei carduri cadou. A venit la noi zâmbind și ne-a spus: „Îmi place să văd copii citind”, apoi ne-a înmânat fiecăruia un card cadou de 20 de dolari. N-am fost niciodată atât de surprinsă și emoționată.

Povestea 9

Nu a oferit doar mâncare în acea seară. A oferit un avertisment. Am luat în ultima clipă un zbor spre orașul natal, fără să știu dacă fratele meu va mai fi în viață când voi ateriza. Stăteam șocată, gândindu-mă că următoarea oră și douăzeci de minute vor fi cele mai lungi din viața mea — și probabil că asta se citea pe fața mea. În acel avion erau două locuri de urgență, apoi un spațiu larg în fața ușii (fără loc lângă geam), ceea ce îi oferea persoanei din spate foarte mult loc pentru picioare. Un tip s-a așezat acolo și a spus cât de mult îi place locul — spațiul extra etc. Apoi s-a aplecat în față și mi-a spus: „Ți-am văzut fața când am trecut pe lângă tine și mi-am dat seama că ai nevoie să vorbești cu cineva, ca să te distragi de la ce ai pe suflet, așa că o să vorbesc eu. Oricând vrei să vorbești despre ce te apasă, spune-mi; altfel, o să stau de vorbă cu tine despre orice.” Nu știu dacă acel bărbat își va da vreodată seama cât de mult m-au atins gestul și vorbele lui. Șase ani mai târziu, încă mă gândesc la cât de emoționant a fost că a stat de vorbă cu o necunoscută care părea că trece prin iad. Fratele meu este acum bine, dar pe durata zborului nu știam dacă îl voi mai vedea în viață.

Povestea 10

Eram în primul an de facultate și pe drumul spre casă a început o ploaie torențială. Uitase-m umbrela și am decis să merg pe jos, prin ploaie. O bătrânică, cam de 60 de ani, s-a apropiat de mine și a împărțit umbrela cu mine. A mers alături de mine până acasă, povestindu-mi pe drum câteva lecții de viață. A durat cam zece minute. Mi-aș dori să o mai întâlnesc ca să-i pot mulțumi.