O fetiță a sunat la serviciul de urgență și a spus că aude sunete ciudate de sub patul ei
Apoi… din nou. Un șoaptă slabă, abia perceptibilă. Dar nu era o voce. Era un sunet… ca o zgârietură metalică, înfundată, ca și cum venea din pământ.
Ca și cum cineva… săpa.
Unul dintre ofițeri s-a întins pe podea și a început să bată ușor în scânduri. Într-un colț, sunetul era înfundat. Polițiștii au desfăcut rapid acea porțiune de parchet — iar dedesubt au descoperit un strat subțire de pământ.
Au luat o lopată din garaj și au început să sape… la câțiva centimetri adâncime au dat peste un capac metalic. Sub el — un tunel.
A fost chemată întărirea. După două ore s-a aflat adevărul: sub casă și sub terenurile vecine se întindea o rețea întreagă de tuneluri.
Înăuntru se ascundeau trei fugari — foști deținuți care se sustrăgeau autorităților de mai multe luni și pregăteau o evadare peste graniță, săpând chiar pe sub oraș.
Folosind dispozitive speciale, lucrau doar noaptea, încercând să nu scoată niciun sunet — dar micuța Măria i-a auzit oricum.
Datorită apelului fetiței, aceștia au fost prinși. De atunci, Măria doarme liniștită.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.