Când Pavel a adus fata în apartament, tatăl lui a rămas nemișcat, uimit, și pe frunte i-au apărut picături de sudoare.

Tamara nu era ca celelalte fete. Avea ochii verzi ca iarba după ploaie și un zâmbet care încălzea sufletul. Pavel a simțit imediat o liniște ciudată, ca și cum toate zbuciumurile lui se potoleau în prezența ei. Ea l-a salutat simplu:

— Salut, Pasha. Am văzut cum te-ai purtat cu Elena. Vrei să bei ceva?

Întâlnirile lor au început timid, la ceainăria din colț, unde se servea și plăcintă cu mere ca pe vremuri. Pavel a început să povestească despre copilăria lui, despre umilințele și dezamăgirile prin care trecuse. Tamara asculta, fără să râdă sau să judece, doar cu o atenție care îl făcea să se simtă înțeles.

Pe măsură ce zilele treceau, Pavel se descoperea. Își aducea aminte de grădiniță, de jucăriile luate cu forța, și simțea că toate acele răni îl făcuseră mai puternic. Tamara îl încuraja, îl sprijinea. Într-o seară, când mergeau pe străzile luminate slab de felinare, Pavel a simțit că poate să-i arate totul, fără frică.

— Știi, Pasha — a spus Tamara, ținându-l de mână — fiecare om are un moment în care trebuie să lase trecutul în urmă. Tu ești aici și acum.

Pavel a zâmbit, pentru prima dată fără teamă. A simțit cum tristețea lui veche se topește, ca zăpada primăvara. Știa că, de data asta, nu va fi rănit, pentru că ceea ce simțea era sincer și reciproc.

Într-o dimineață de duminică, Pavel a pregătit micul dejun. Era simplu: ouă, pâine de casă și ceai de mentă. Când Tamara a intrat, a simțit că toate grijile s-au spulberat. S-au așezat la masă și au început să râdă, glumele lor curgând ca un râu limpede.

Mai târziu, în timp ce mergeau pe malul râului, Tamara s-a oprit și l-a privit drept în ochi.

— Pasha, știu că viața ți-a dat multe lovituri, dar uite-ne aici. Împreună.

Și atunci, pentru prima dată, Pavel a simțit că adevărata iubire nu se măsoară în înălțime, frumusețe sau trecut, ci în sinceritate și curaj. A luat-o de mână, și amândoi au privit apusul peste satul lor, știind că nimic nu-i va mai despărți.

Era începutul unei iubiri simple, dar puternice, în care fiecare zi aducea alinare și bucurie, iar Pavel știa că de data aceasta, inima lui nu mai era în pericol. Viața îi dăduse o lecție, și acum învățase să iubească fără teamă, în felul cel mai autentic, românesc și pur.