A cerut o slujbă ca să-și salveze sora mai mică

A cerut o slujbă ca să-și salveze sora mai mică… iar un semn de pe gât i-a schimbat viața unui om extrem de bogat

Cu un bebeluș adormit prins pe spate și cu disperarea scrisă pe față, o tânără a avut curajul să-l oprească pe proprietarul unei vile luxoase de lângă București. A cerut orice fel de muncă — la curățenie, la gătit, orice — numai ca sora ei mai mică să nu rămână flămândă.
Alexandru Ionescu, un om cu foarte mulți bani, obișnuit cu distanța și tăcerea, a încremenit. Rochia ei ruptă, murdăria de pe piele și copilul firav învelit într-o pătură veche l-au smuls din lumea lui plină de privilegii.

Dar ceea ce l-a zguduit cu adevărat a fost ceva neașteptat: un semn din naștere, în formă de semilună, pe gâtul fetei. Era identic cu cel pe care îl avusese sora lui — moartă într-un accident tragic cu aproape douăzeci de ani în urmă. Cu o voce mai aspră decât și-ar fi dorit, Alexandru a întrebat-o cine este.
Tânăra a spus că o cheamă Elena Popescu și că are semnul din naștere. A mai adăugat că mama ei îi povestea adesea despre un frate bogat, plecat într-o zi și care nu s-a mai întors niciodată.

Alexandru nu le-a poftit imediat înăuntru, dar a cerut să li se aducă mâncare și apă. Elena mânca de parcă nu mai văzuse o masă adevărată de zile întregi, împărțind fiecare îmbucătură cu copilul, ori de câte ori se mișca. Când a vorbit despre mama ei — Maria, croitoreasă, moartă iarna trecută — totul s-a legat.
Același semn din naștere. Același nume ținut ascuns ani la rând. Fata din fața lui era nepoata lui. Iar copilul de pe spatele ei era sânge din sângele lui.

Cuvintele Elenei l-au lovit dur: mama ei fusese mereu convinsă că fratele ei bogat nu s-ar fi uitat niciodată înapoi. În acel moment, Alexandru a simțit toată greutatea anilor în care lipsise. Construise afaceri de milioane de lei, dar nu-și căutase niciodată sora. Cu vocea tremurândă, a deschis larg porțile vilei și le-a spus că nu mai sunt străine — sunt familie.
Pentru Elena, nu era pomană. Era prima rază de speranță după mult, mult timp.

Trecutul nu mai putea fi schimbat, dar viitorul da. Curând, casa s-a umplut de plânsete, râsete și viață. Alexandru i-a oferit Elenei șansa să învețe, să viseze — iar lui însuși i-a dat o ultimă ocazie să îndrepte lucrurile.
Atunci a înțeles, în sfârșit, că adevărata bogăție nu stă în milioanele de lei din conturi, ci în familia pe care viața i-a adus-o înapoi când se aștepta mai puțin.