Mircea Geoană, profund îndurerat

Mircea Geoană – Doliu în lumea academică românească: Profesorul Ion D., mentor al generațiilor, a încetat din viață
România pierde o voce discretă, dar esențială pentru formarea a zeci de generații de economiști, diplomați și lideri. Profesorul universitar Ion D., unul dintre cei mai respectați dascăli ai Academiei de Studii Economice din București, s-a stins din viață la venerabila vârstă de 89 de ani.
De-a lungul unei cariere de peste șase decenii, a fost mai mult decât un profesor – a fost un formator de caractere. Iar printre cei care îi datorează o parte din formarea personală și profesională se numără și Mircea Geoană, actualul secretar general adjunct al NATO, fost ministru de externe și ambasador al României în SUA.
Mircea Geoană: „A plecat omul care mi-a arătat cum se construiește un lider autentic”
Într-un mesaj încărcat de emoție postat pe rețelele sociale, Mircea Geoană a adus un omagiu profund profesorului său. „Un om care m-a format ca lider… a plecat pentru totdeauna. Îl port în inimă cu recunoștință și respect”, a scris acesta.
„L-am avut ca profesor, apoi ca sfătuitor. Îi datorez mai mult decât pot spune. Mi-a spus odată: ‘Adevărata diplomație începe când se termină discursurile.’ Nu am uitat niciodată acea lecție.”
O viață dedicată cunoașterii și transmiterii valorilor
Profesorul Ion D. a fost un model de echilibru între rigoare intelectuală și rafinament uman. A format mii de studenți, a predat cu pasiune și a inspirat prin propriul exemplu.
În anii ’80 și ’90, într-o perioadă de tranziție și incertitudine pentru România, profesorul era un reper. Într-o lume academică aflată în căutarea direcției, el rămânea un punct de sprijin.
„M-a învățat că nu poți conduce fără să asculți, fără să citești, fără să gândești în profunzime”, spune Mircea Geoană. „Într-o lume în care superficialul domină, el rămânea o fortăreață de rigoare morală.”
O influență discretă, dar decisivă
Profesorul nu a fost genul de om care să caute lumina reflectoarelor. Nu apărea la televizor, nu dădea interviuri, dar era mereu în spatele celor care contau. Mulți diplomați, oameni de stat și economiști de elită recunosc că au învățat cele mai importante lecții în amfiteatrele unde preda Ion D.
„Avea o prezență calmă, dar impunătoare. Când vorbea, toată sala asculta. Nu ridica vocea, dar fiecare cuvânt avea greutate. Nu preda doar economie – preda echilibru, demnitate și claritate în gândire”, își amintește un fost student, în prezent director de bancă.
Ceremonie de comemorare la ASE București
În semn de respect, Academia de Studii Economice din București a organizat o ceremonie de comemorare în sala Senatului, în prezența foștilor studenți, colegi de catedră, membri ai familiei și personalități din mediul academic și diplomatic.
Evenimentul a fost unul restrâns, dar încărcat de emoție. Au fost rostite cuvinte de recunoștință, s-au rememorat momente din cariera profesorului și s-au împărtășit fragmente de înțelepciune care continuă să influențeze vieți.
Mircea Geoană, aflat în afara țării, a transmis o coroană de flori însoțită de mesajul:
„Mentorul meu. Respect etern.”
Mesajele foștilor studenți: „Ne-a învățat să fim oameni înainte de a fi profesioniști”
Rețelele sociale au fost inundate de mesaje ale celor care l-au cunoscut. Mulți foști studenți și colaboratori au împărtășit momente-cheie din cariera profesorului:
„Îți dădea o bibliografie de 20 de cărți, dar te învăța și cum să extragi esențialul. Nu te lăsa să vorbești fără argumente. Nu era un om ușor, dar era un om care scotea ce era mai bun din tine.”
„Îmi spunea: ‘Scrie un discurs ca și cum ai vorbi cu cel mai bun prieten. Apoi rescrie-l pentru cel mai mare critic.’”
O moștenire vie, transmisă din generație în generație
Profesorul Ion D. a fost parte dintr-o generație rară de dascăli care credeau cu adevărat în puterea educației. A refuzat compromisurile, a promovat meritocrația și a susținut tinerii cu potențial, chiar și atunci când sistemul nu o făcea.
„Fiecare negociere, fiecare decizie importantă pe care am luat-o în viață, a purtat în ea o fărâmă din învățătura dumnealui”, scrie Mircea Geoană. „Domnule profesor, vă port recunoștința mea în tot ce fac.”
Concluzie: Despre oameni care nu mor niciodată
Într-o lume grăbită, în care mentoratul devine tot mai rar, plecarea profesorului Ion D. lasă un gol. Dar moștenirea lui este vie, în mii de foști studenți, în politici publice, în gesturi de bun-simț și în gândirea critică pe care a insuflat-o generațiilor.
Mircea Geoană încheie mesajul său cu o reflecție emoționantă:
„O parte din ceea ce sunt i se datorează. Nu pentru că m-a lăudat vreodată, ci pentru că m-a provocat mereu să fiu mai bun. Asta fac mentorii adevărați. Și nu se uită niciodată.”
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.