Cu doar o zi înainte de logodna mea, sora mea a încercat
Andreea stătea încă rezemată de perete când Mihai a ajuns pe hol.
Respira greu, ca și cum urcase scările în fugă.
Când m-a văzut, s-a oprit.
Pentru o fracțiune de secundă i s-au mărit ochii.
Am simțit cum inima îmi cade în stomac.
Asta era clipa de care Andreea era sigură.
Momentul în care logodnicul meu urma să se retragă.
Dar Mihai nu s-a retras.
A venit direct spre mine.
— Alina… ce s-a întâmplat?
Vocea lui era plină de îngrijorare.
A ridicat ușor mâna și mi-a atins obrazul cu grijă, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu mă doară.
— Te ustură?
Am dat din cap.
În spatele lui, Andreea și-a dat ochii peste cap.
— E doar o alergie, a spus ea. Exagerează.
Mihai s-a întors spre ea.
Nu îl mai văzusem niciodată așa.
Privirea lui era dură.
— Tu ai făcut asta?
Andreea a râs nervos.
— Ce? Nu fi absurd.
— Crema, a spus el. Ea spune că tu i-ai dat-o.
Andreea a ridicat din umeri.
— Am vrut doar să o ajut. Știi cum sunt pozele de logodnă…
Mihai nu a mai ascultat.
S-a apropiat de mine, mi-a luat mâinile în ale lui și a spus calm:
— Mergem la medic acum.
— Dar logodna… am murmurat eu.
— Nu îmi pasă de logodnă dacă tu suferi.
Andreea a izbucnit:
— Serios? Pentru niște pete?
Mihai s-a întors încet spre ea.
— Pentru femeia pe care o iubesc.
Holul a devenit tăcut.
Mama apăruse la capătul scărilor, confuză.
— Ce se întâmplă aici?
Mihai a răspuns simplu:
— Cineva a încercat să îi facă rău Alinei.
Andreea a deschis gura.
— Nu exagera—
— Destul, a spus el.
Apoi a scos telefonul și a fotografiat cutia de cremă.
— O ducem la farmacie și verificăm ce conține.
Fața Andreei s-a schimbat instant.
Pentru prima dată părea neliniștită.
— Nu e nevoie de asta…
Mihai a zâmbit rece.
— Ba este.
Două ore mai târziu, la dermatolog, am aflat adevărul.
Crema conținea un ingredient foarte puternic, interzis în multe produse cosmetice.
Doctorul a spus clar:
— Asta nu e o reacție obișnuită. Produsul este periculos.
Mihai a tăcut câteva secunde.
Apoi a spus:
— Vom raporta asta.
Când ne-am întors acasă, Andreea ne aștepta în sufragerie.
Dar de data aceasta nu mai părea sigură pe ea.
Mama ținea cutia de cremă în mână.
— Andreea, de unde ai luat asta?
Ea nu a răspuns.
Mihai a spus calm:
— Dacă a fost intenționat, e grav.
Tăcerea a umplut camera.
Andreea s-a uitat la mine.
Și pentru prima dată nu era aroganță în privirea ei.
Era frică.
În cele din urmă a șoptit:
— Nu credeam că va fi atât de rău…
Mama a închis ochii.
— Ai încercat să-i distrugi logodna.
Mihai mi-a strâns mâna.
— Nu a reușit.
Două zile mai târziu, cu fața aproape vindecată și fără sora mea invitată, ne-am ținut logodna exact cum plănuisem.
Când Mihai a ridicat paharul și a spus:
— Pentru femeia care rămâne puternică indiferent de ce încearcă alții să-i facă…
toată lumea a aplaudat.
Iar pentru prima dată în viața mea, am simțit că nu mai sunt în umbra nimănui.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.