L-AM TRIMIS PE SOȚUL MEU ÎNTR-O DEPLASARE DE SERVICIU
Marina a clipit. Urmărim? Nu era genul ei. Dar simțea că altă opțiune nu avea. În mintea ei, suspiciunea deja se transformase în durere. Avea nevoie de răspunsuri.
Au ieșit din cafenea, și-au luat un loc discret în zona opusă restaurantului. De acolo, aveau vizibilitate bună. Alexei încă râdea cu acea femeie. Marina simțea un nod în gât.
— Nu pot să cred că omul cu care am împărțit 15 ani de viață stă acolo ca un adolescent îndrăgostit… — șopti ea.
După încă 20 de minute, cei doi s-au ridicat. Au ieșit râzând și s-au îndreptat spre scările rulante. Lena și Marina i-au urmat discret, păstrând distanța.
Ajunși în parcarea subterană, Alexei i-a deschis ușa mașinii femeii. Apoi, în loc să se urce și el, s-a aplecat și i-a spus ceva. Femeia a zâmbit, a încuviințat, apoi a pornit. Alexei a rămas în parcare, privind după ea.
— A plecat singură, a spus Lena. Poate nu e ce credeam…
Dar Marina deja se îndrepta spre el, cu pași hotărâți.
— Alexei!
El s-a întors brusc, palid. Privirea i-a alunecat de la soție la prietena ei.
— Ce cauți aici? — bâigui el.
— Asta ar trebui să te întreb eu. Cu cine erai?
A tăcut. Apoi a oftat și a spus:
— Nu e ceea ce pare. Este Vera. Psihoterapeut. Am început ședințe acum trei luni. Nu am vrut să-ți spun… M-am simțit slab. Nu voiam să te îngrijorez.
Marina nu știa dacă să-l creadă. Dar felul în care tremura, felul în care își încolăcea mâinile, părea sincer.
— Și de ce ai spus că pleci la Novosibirsk?
— Pentru că mi-e rușine. Mi-e rușine că nu mai fac față. Vera mă ajută să înțeleg de ce simt că mă pierd.
Tăcerea a fost grea.
— Data viitoare, nu-mi mai ascunde, Alexei. Nici durerea, nici rușinea. Vreau adevărul, oricât de greu ar fi. Asta înseamnă să fim o echipă.
El a încuviințat, vizibil ușurat. Marina nu știa dacă rana se va închide ușor. Dar știa că nu va mai merge niciodată pe la spate. Iar în sufletul ei, ceva s-a reașezat.
Nu tot ce pare trădare este. Uneori, durerea se ascunde sub aparențe. Dar adevărul, odată scos la lumină, are puterea de a vindeca.
Dacă simți că omul tău se îndepărtează, nu-l urmări. Întreabă-l. Uneori, răspunsul e mai simplu decât ne temem.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.