O soție însărcinată i-a cerut judecătorului divorțul și i-a oferit totul soțului ei

Pentru câteva secunde nimeni nu a respirat.

Sofia pășea încet prin sala de judecată, ținând iepurașul atât de strâns încât i se albiseră degețelele. Ochii îi erau umflați de plâns.

Alexandru s-a ridicat imediat.

— Sofia, ce cauți aici?

Vocea lui nu mai avea siguranța de mai devreme. Sunase speriată.

Fetița s-a oprit lângă grefier și s-a uitat întâi spre Elena. Apoi spre Bianca.

Când a văzut-o pe Bianca, s-a lipit instinctiv de masa judecătoarei.

Bianca și-a dat ochii peste cap.

— Serios? Acum folosim copii pentru teatru?

— Încă un cuvânt și evacuez sala, a spus rece judecătoarea Petrescu.

Bianca a tăcut imediat.

Judecătoarea și-a înmuiat vocea când s-a adresat Sofiei.

— Draga mea, îți amintești ce mi-ai spus pe hol?

Sofia a dat încet din cap.

— Da.

— Vrei să le spui și aici?

Alexandru a făcut un pas înainte.

— Onorată instanță, fiica mea este confuză. Mama ei a murit acum doi ani, iar—

— Tatăl tău va rămâne așezat, a spus judecătoarea fără să-l privească.

Alexandru s-a așezat lent.

Elena îl privea pe copil fără să înțeleagă ce urmează.

Știa doar că ceva nu era în regulă.

Sofia și-a șters nasul cu mâneca și a vorbit foarte încet.

— Tata mi-a spus să nu spun nimic.

În sală s-a auzit un murmur.

Bianca s-a încordat.

— Sofia, a continuat judecătoarea, despre ce să nu spui nimic?

Fetița a privit direct spre Elena.

— Despre doamna aia.

Bianca a râs scurt, nervos.

— Dumnezeule…

Dar Sofia a continuat.

— Ea venea acasă când doamna Elena era la doctor cu bebelușul.

Elena a închis ochii o secundă.

Era exact fraza pe care o spusese cu câteva minute înainte.

Numai că acum venea din gura unui copil.

— Și ce făceau? a întrebat calm judecătoarea.

Sofia și-a strâns iepurașul.

— Tata mă trimitea în cameră. Dar îi auzeam.

Alexandru părea că se sufocă.

— Sofia, gata, a spus el apăsat.

Fetița s-a speriat imediat și a tresărit.

Elena a simțit cum i se strânge stomacul.

Judecătoarea l-a lovit cu privirea pe Alexandru.

— Încă o dată și vă declar în dispreț față de instanță.

Apoi s-a întors din nou spre copil.

— Continuă, draga mea.

Sofia a inspirat adânc.

— Doamna aia spunea că bebelușul o să strice tot. Și că tata trebuie să o facă pe Elena să plece înainte să se nască.

Bianca a sărit în picioare.

— Minte!

Dar vocea ei sunase prea ascuțit. Prea disperat.

Judecătoarea a ridicat mâna.

— Stați jos.

Elena simțea că amețește.

Nu din cauza infidelității.

Ci din cauza cruzimii reci cu care vorbiseră despre copilul ei nenăscut.

Sofia continua să plângă în timp ce vorbea.

— Într-o seară, tata a spus că dacă Elena nu acceptă divorțul repede, o să demonstreze că e nebună și o să-i ia copilul.

Toată sala a înghețat.

Avocata Elenei a rămas nemișcată.

Chiar și grefierul ridicase privirea șocat.

Alexandru și-a trecut mâna peste față.

— Nu am spus asta așa…

— Dar ai spus-o, a murmurat Elena.

Pentru prima dată de la începutul procesului, el n-a mai avut răspuns.

Bianca s-a întors furioasă spre el.

— Ai adus copilul ăla în apartament când vorbeam?

— De unde să știu că asculta?!

Cuvintele lui au ieșit înainte să gândească.

Și în secunda aceea a realizat că se condamnase singur.

Judecătoarea Petrescu și-a scos încet ochelarii.

— Deci confirmați conversațiile?

Bianca a pălit.

Alexandru a rămas blocat.

Prea târziu.

Elena simțea că ceva greu se rupe în interiorul ei. Nu dragostea — aceea murise demult.

Ci frica.

Ani întregi trăise speriată că nu va fi suficient de puternică fără el.

Dar acum îl vedea clar.

Nu era puternic.

Era doar un om obișnuit, prins în propriile minciuni.

Sofia a început să plângă mai tare.

— Nu vreau să se certe…

Elena s-a ridicat instinctiv și s-a apropiat de ea.

— Hei… e în regulă.

Fetița s-a uitat la ea cu ochi mari.

— Nu ești supărată pe mine?

Elenei i s-a rupt inima.

S-a aplecat cu greu din cauza sarcinii și i-a mângâiat părul.

— Nu, puiule. Tu n-ai făcut nimic rău.

Sofia a îmbrățișat-o imediat.

În sala aceea rece și tăcută, gestul acela a spus mai mult decât toate declarațiile.

Judecătoarea a rămas câteva clipe fără să vorbească.

Apoi și-a deschis din nou dosarul.

— Instanța va acorda divorțul imediat. Iar în privința bunurilor și a custodiei copilului nenăscut, această instanță are acum motive serioase să reconsidere cererea doamnei Dumitru de a renunța la tot.

Bianca s-a lăsat încet pe scaun.

Alexandru privea în gol.

Pentru prima dată părea că înțelege cât pierduse.

Nu casa.

Nu banii.

Ci familia.

Elena a rămas lângă Sofia până când grefierul a venit să o ducă afară la bona care o aștepta pe hol.

Înainte să plece, fetița s-a întors spre ea.

— O să fie bine bebelușul?

Elena și-a pus mâna pe burtă și a zâmbit pentru prima dată în multe luni.

Un zâmbet obosit. Dar sincer.

— Da. O să fie bine.

Iar în timp ce Alexandru stătea singur la masa lui, cu Bianca privind furioasă în altă direcție, întreaga sală părea să înțeleagă același lucru:

Uneori, adevărul nu vine de la adulți.

Uneori vine din gura unui copil care încă nu a învățat să mintă.