Povești

La înmormântarea tatălui, fetița a șoptit pe neașteptate că tatăl ei este viu

La înmormântarea tatălui, fetița a șoptit pe neașteptate că tatăl ei este viu: toți au crezut că micuța doar își exprimă durerea, până când au văzut asta… 😱😱

Înmormântarea a fost liniștită, sobră și plină de tristețe. În aer plutea o tăcere apăsătoare, spartă doar de suspine înăbușite. În centrul sălii se afla sicriul, acoperit cu o țesătură albă, iar alături se adunaseră rudele și apropiații.

Lângă sicriu stătea mama, ținându-și de mână fetița cea mică. Copila tăcea, cu buclele coborându-i peste chip. De la tragedie aproape că nu mai rostise niciun cuvânt, iar toți credeau că pur și simplu nu înțelegea ce se întâmplase.

Când a venit momentul despărțirii, mama s-a aplecat ușor și a întrebat:

— Vrei să-ți iei rămas-bun de la tata?

Fetița a încuviințat. Au ridicat-o ca să poată privi înăuntru. A rămas câteva clipe privind chipul liniștit al tatălui, apoi a șoptit:

— Tata doar doarme.

În sală s-au auzit oftaturi neliniștite și câteva zâmbete abia vizibile printre lacrimi. Mulți au crezut că era doar o frază naivă a unui copil care nu înțelegea moartea.

Dar deodată, fetița a izbucnit în plâns și și-a întins brațele spre sicriu:

— Tata, trezește-te! Tu doar dormi!

Toți au încremenit. Mama a strâns-o în brațe și a încercat s-o liniștească, dar în acel moment fetița a adăugat ceva neașteptat 😱😢 Continuarea în primul comentariu 👇👇

— Te-am văzut aseară când ai venit acasă. Stăteai în prag, te uitai la noi și nu ai spus nimic.

În încăpere s-a lăsat o tăcere grea. Câțiva oameni s-au privit între ei. Unii chiar au tresărit.

Mama, tulburată, și-a strâns fiica mai aproape. Părea doar o fantezie de copil, dar fetița a continuat cu convingere:

— Era el. L-am văzut pe tata.

Atunci, printre cei prezenți s-a auzit un șoaptă. Mai multe capete s-au întors spre rândul din spate. Acolo, în semiîntuneric, stătea un bărbat pe care nimeni nu-l observase până atunci. Chipul lui era aproape identic cu al celui care zăcea în sicriu.

Era fratele geamăn al răposatului. Trăia de mulți ani într-un alt oraș și aproape că nu păstrase legătura cu familia. Venise doar la înmormântare, hotărât să nu se arate mai devreme ca să evite discuțiile.

Pentru adulți, asta a lămurit totul — fetița îl văzuse cu o zi înainte și îl confundase cu tatăl ei. Însă, pentru ea, acesta a fost dovada că tata era încă alături.

Și, deși toți știau adevărul, în acea zi nimeni nu a avut puterea să-i spună copilului altceva.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.