Ludmila era cuprinsă de o neliniște profundă din cauza faptului că soțul ei nu venise să o întâmpine la externarea din maternitate
Ludmila era tulburată până în adâncul sufletului pentru că soțul ei nu venise să o întâmpine la maternitate, unde fusese externată împreună cu fetița lor nou-născută. Îi spusese clar că în acea zi urmau să plece acasă. Și cât de rușinos a fost momentul în care personalul medical a condus-o afară, iar acolo nu era nimeni care să o aștepte.
Părinții Ludmilei nu au putut veni, fiind dintr-un alt județ. Iar când a văzut cum o altă femeie era întâmpinată cu onoruri, flori și baloane de către partenerul ei, inima i s-a umplut de durere. Abia reușind să-și stăpânească lacrimile, a chemat un taxi și a plecat singură spre casă. Pe drum, gândurile i se învârteau în minte, pline de reproșuri pe care voia să i le arunce în față soțului ei, pe care îl considera iresponsabil și nepăsător.
Încerca să se agațe de ideea că poate a dormit prea mult sau, în cel mai rău caz, a petrecut cu prietenii de bucurie. Era o explicație cât de cât logică. Însă realitatea a fost cu mult mai crudă.
În patul unde intenționa să-și așeze fetița, se afla o străină, pe jumătate dezbrăcată. Așa își întâmpina tânărul tată familia proaspăt venită din maternitate? Așa își arăta prețuirea pentru soția lui și pentru copil? Ludmila înghițise prea mult timp minciunile lui despre serviciul prea încărcat, delegațiile urgente și prietenii care nu se descurcau fără el. Acum, totul căpăta sens.
Fără să mai spună un cuvânt, Ludmila a fugit spre ușă. Soțul a vrut să o urmărească, dar n-a putut ieși în stradă fără pantaloni. Ea s-a urcat repede în taxiul care încă nu plecase și i-a spus șoferului să pornească imediat. În mașină, lacrimile au început să curgă șiroaie. Șoferul nu înțelegea nimic, nici măcar nu știa încotro să meargă. Așa că au mers înainte, la întâmplare. Ludmila nu avea un plan de rezervă. Rudele și prietenii ei rămăseseră în orașul natal, nu avea bani, iar fetița începuse să plângă. Nici măcar nu avea cu ce plăti drumul.
După ce s-a liniștit puțin, i-a povestit șoferului tot ce i se întâmplase.
Din fericire, omul s-a dovedit a fi o persoană cu suflet. A invitat-o la el acasă. Acolo, soția lui i-a ieșit în întâmpinare. A încălzit cina pentru proaspăta mămică și a pus-o la somn, alături de bebeluș. Soții au lăsat-o să stea la ei câteva zile, până când părinții Ludmilei au venit și au dus-o împreună cu fetița la ei acasă.
Soțul a încercat să reia legătura. Suna constant, dar Ludmila nu mai răspundea. Și-a schimbat numărul și nu a vrut să-l mai vadă vreodată.
După ce s-a mutat la părinți, a depus imediat actele de divorț și cererea pentru pensie alimentară. Nu s-a mai întâlnit niciodată cu fostul ei soț. Lui nu-i păsa nici de soarta fetiței, nici de ce se întâmpla cu Ludmila. Probabil locuiește și acum cu noua lui amantă.
Dar Ludmila nu mai plânge. Un trădător josnic nu merită nicio lacrimă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.