Nimeni nu va ști că acel copil nu este al meu

Fratele meu este, din fire, un om bun, iar bunătatea lui este apreciată de toți cei din jur. S-a căsătorit chiar din pură bunătate sufletească. Așa s-a întâmplat.

Într-o zi, după muncă, Anton se întorcea acasă, când a văzut-o venind spre el, cu ochii în lacrimi, pe frumoasa lui vecină, Emilia. Era îndrăgostit de ea încă din liceu, dar când a aflat că ea se întâlnește cu Dănuț, un tânăr atrăgător de la facultatea lor, a înțeles că nu va avea niciodată vreo șansă cu ea.

Emilia era atât de tulburată, încât nici nu observa pe unde merge. Anton a oprit-o și a întrebat-o ce s-a întâmplat. Ea i-a povestit că avea o relație cu Dănuț de mai multă vreme și spera că el o va cere în căsătorie, dar în schimb a aflat că este însărcinată. Când i-a spus iubitului ei despre sarcină, acesta a țipat la ea și i-a spus că nu vrea să aibă nicio legătură nici cu ea, nici cu copilul. Dacă mama ei ar afla, ar da-o afară din casă. Emilia era complet pierdută și nu știa ce să facă.

Atunci lui Anton i-a venit o idee. I-a spus: „Căsătorește-te cu mine, nimeni nu va ști că acel copil nu e al meu. Vom trăi împreună, eu te voi iubi și sper că într-o zi și tu mă vei iubi.” Emilia a acceptat, iar ei s-au căsătorit.

La început au fost fericiți, iar mai târziu li s-a născut o fetiță. Însă, cu timpul, Emilia a început să se îndepărteze și să iasă seara din casă. I-a spus lui Anton că nu îl iubește și că viața alături de un bărbat pe care nu-l iubește e de nesuportat. Anton a suportat o vreme, dar într-o zi Emilia i-a lăsat un bilet în care îl anunța că pleacă să-și caute o viață mai bună și că o lasă pe fiica lor, Elena, în grija lui.

Anton a încercat să o crească singur pe Elena, fiind ajutat din când în când de mama lui. Ea i-a sugerat să se recăsătorească, ca o nouă soție să aibă grijă de Elena. Așa a cunoscut-o pe Luminița, o femeie veselă, divorțată, cu două fiice. I-a propus acesteia să se căsătorească, iar fetițele lor să crească împreună într-o familie unită.

Dar lucrurile n-au mers așa cum sperau. Fiicele Luminiței o necăjeau pe Elena și nu o lăsau nici măcar să mănânce. Dacă ea se plângea tatălui, era bătută. De multe ori mergea flămândă la culcare, dar îi era teamă să-i spună lui Anton ce se întâmplă.

Nici între Anton și Luminița nu era o înțelegere bună; se certau des. Soția lui dorea ca el să o treacă în acte, împreună cu fiicele ei, în apartamentul lui, dar el simțea că a ajuns din nou într-o relație cu o femeie care nu îl iubea. Nu știa ce să facă mai departe, simțea că divorțul e aproape. Luminița refuza să părăsească apartamentul lui, iar Anton nu știa cum se va termina totul.