Bebelușul milionar slăbea pe zi ce trece

Roza a rămas nemișcată câteva secunde, sprijinită de masă, cu mâinile ude după ce spălase biberoanele. Era aproape miezul nopții, iar lumina slabă din bucătărie abia contura umbrele mobilei. Ștefan adormise greu în seara aceea, plânsese mai mult decât de obicei, iar ceva în ochii lui umezi îi dăduse Rozei un nod în gât.

În timp ce încerca să-și liniștească respirația, a auzit pași. Tocuri ușoare, bine calculate, ca și cum cineva pășea doar cât să fie auzit. Și atunci, Valeria a apărut în ușa bucătăriei, îmbrăcată într-o halat subțire de mătase, cu părul perfect așezat chiar și la ora aceea.

— Nu dormi? — a întrebat Valeria, cu o voce prea dulce pentru miez de noapte.

Roza a înghițit în sec.

— Am terminat treaba. Mă pregăteam să merg acasă.

Valeria a zâmbit, dar ochii ei au rămas reci.

— L-ai cântărit azi pe Ștefan?

Roza s-a oprit. O întrebare ciudată. Bruscă. Neobișnuită.

— Da… puțin. Așa cum mi-a cerut domnul Dinu. A slăbit câteva sute de grame… dar e normal, încă e mic.

Valeria a intrat în bucătărie, apropiindu-se prea mult. Prea repede.

— Dar tu ești sigură că e normal?

Roza a simțit cum inima începe să-i bată mai repede. Nu știa de ce, dar fiecare cuvânt al Valeriei părea să vină cu o intenție ascunsă.

— Doamna Valeria… dacă aveți vreo îngrijorare, trebuie să-i spuneți domnului Dinu.

— O, Roza — a spus Valeria, atingând un biberon gol cu vârful degetului —, Dinu are destule pe cap. Ce rost are să-l stresez și cu asta?

Tonul era elegant, dar cuvintele aveau o greutate pe care Roza n-ar fi putut-o ignora.

În clipa următoare, Valeria a luat un plic subțire de pe masa din bucătărie. Roza nu-l văzuse înainte. Valeria îl ținea între două degete, ca pe o hârtie fără valoare.

— Uite ce e… — a zis ea, ridicând plicul la nivelul luminii — dacă tot ești atât de apropiată de copil… poate te interesează asta.

A scuturat ușor plicul, iar ceva a căzut pe masă. O pastilă albă, mică.

Roza a simțit cum i se taie respirația.

— Ce-i asta? — a întrebat, cu vocea tremurând.

Valeria a zâmbit încet.

— Ceva ce îl ajută să doarmă. Să nu mai plângă. Și să fie… mai liniștit.

Roza a făcut un pas în spate.

— Doamna Valeria… dumneavoastră… i-ați dat din astea?

Tăcerea a fost singurul răspuns de care avea nevoie.

Și atunci a înțeles. Toată slăbirea, toată paloarea, toată apatia copilului. Și mai rău: nimeni nu observase. Nici Dinu, nici medicul pediatru, nimeni. Doar ea.

Roza a simțit cum îi îngheață sângele în vine, dar nu a arătat nimic. Instinctul de mamă, de bunică, de femeie simplă care știe când un copil e în pericol, i-a țipat în suflet.

Trebuia să facă ceva. Dar dacă spunea direct, n-o credea nimeni. Valeria era faimoasă, influentă. Iar Roza… era doar femeia de serviciu.

În acea noapte, când a ajuns acasă în garsoniera ei mică din Colentina, Roza a plâns pentru prima oară după mult timp. Nu pentru ea. Pentru copil. Pentru Carolina. Pentru un tată care nu vedea.

Și pentru că știa că de mâine viața ei se va schimba pentru totdeauna.

Dimineața următoare, Roza a venit mai devreme decât de obicei. A intrat tiptil în camera copilului și a observat ceva ce până atunci ignorase: laptele din biberoane avea o nuanță ciudată, ușor mai gălbuie. A ridicat ușor sticluța și a mirosit-o.

Un miros amar.

Exact ca pastila din noaptea trecută.

Atunci, Roza a luat o decizie.

Fără să spună un cuvânt, s-a dus direct la biroul lui Dinu. El ridică privirea, obosit, cu cearcăne adânci.

— Domnule Dinu… trebuie să vorbim. Acum. E despre Ștefan.

Bărbatul a văzut ceva în ochii Rozei. Ceva ce-l făcu să lase tot. Să se ridice. Să o urmeze.

Iar în următoarele minute, adevărul avea să explodeze peste întreaga casă, dărâmând minciuni, iluzii și aparențe.

Iar Roza, femeia de serviciu pe care nimeni nu o băga în seamă, avea să salveze viața copilului milionar — cu un curaj pe care nici ea nu știa că îl avea.

Și, pentru prima dată după moartea Carolinei, în casa aceea urma să se aprindă din nou o lumină.

Una adevărată. Un început nou. Un final spectaculos pentru o luptă pe care nimeni nu o văzuse venind.