La NUNTA FIULUI MEU, mireasa mi-a spus să plec
Pe măsură ce ziua nunții se apropia, ceva în mine începea să scârțâie.
Nu era un gând clar.
Doar o senzație.
Irina mă suna zilnic.
Ba mai voia alte flori.
Ba un alt meniu.
Ba muzică schimbată.
— Doamnă Gabriela, e nunta mea… o să fie o singură dată în viață, spunea, cu vocea ei dulce.
Și eu plăteam.
De fiecare dată.
Matei părea orbit.
Când am încercat, într-o seară, să-i spun că lucrurile scapă de sub control, m-a privit mirat.
— Mamă, exagerezi. Irina doar vrea să fie totul frumos.
Am tăcut.
Cu o săptămână înainte de nuntă, am auzit întâmplător o conversație care mi-a înghețat sângele.
Eram la Conacul Belami, să verific ultimele detalii.
Irina era cu telefonul la ureche, râzând.
— Stai liniștită, spunea. După nuntă, rezolv tot. Bătrâna a pus deja casa pe numele băncii.
Bătrâna.
Așa mă numea.
Am simțit cum mi se înmoaie genunchii.
Am plecat fără să spun nimic.
În seara aceea n-am dormit.
Am scos toate actele.
Contracte.
Plăți.
Împrumuturi.
Totul era pe numele meu.
Irina nu semnase nimic.
A doua zi, am sunat calm.
Am anulat TOT.
Locație.
Meniu.
Formație.
Flori.
Rochie.
Tot ce fusese plătit, a fost blocat.
Ziua nunții a venit oricum.
Irina a mers înainte, sigură pe ea.
Credea că e prea târziu să mai fac ceva.
Când am intrat în biserică, m-a văzut și m-a atacat direct.
— Ce cauți aici?
Atunci i-am spus replica.
Apoi am făcut un pas într-o parte.
În spatele meu era o femeie elegantă, cu spatele drept.
— Irina, a spus ea calm. Sunt mama ta.
Fața Irinei s-a albit.
Femeia a continuat:
— Nu sunt moartă. Nici săracă. Te-am recunoscut când mi-a trimis cineva poza rochiei tale pe internet.
Murmurul a umplut biserica.
Matei se uita când la mine, când la Irina.
— Ai mințit, a șoptit el.
Irina a început să plângă, dar lacrimile nu mai păcăleau pe nimeni.
— Ai folosit-o pe mama mea, a spus Matei tare. Și pe mine.
A ieșit din biserică.
Nunta s-a terminat înainte să înceapă.
Casa mea a rămas a mea.
Fiul meu, lângă mine.
Iar Irina a plecat exact așa cum a venit.
Cu mâinile goale.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.