În ziua înmormântării soției mele, directorul companiei la care lucra m-a sunat și mi-a spus

Am rămas câteva clipe cu telefonul în mână, incapabil să mă mișc.

Din capelă se auzea glasul preotului, iar oamenii începeau să iasă încet spre cimitir.

L-am privit pe Iulian. Râdea discret la ceva ce îi arătase Monica pe telefon.

Pentru prima dată în viață, imaginea fiului meu mi s-a părut străină.

Am plecat fără să spun nimănui unde merg.

Biroul lui Octavian se afla într-o clădire modernă din centrul Bucureștiului. Când am ajuns, secretara m-a condus imediat în cabinet.

Pe birou mă așteptau un plic alb și un stick de memorie.

— Elena mi-a adus acestea acum trei săptămâni, spuse Octavian. Mi-a zis că, dacă pățește ceva neașteptat, să ți le înmânez doar ție.

Cu mâinile tremurânde am desfăcut plicul.

Prima pagină era scrisă de mâna soției mele.

„Ernesto, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că temerile mele au fost întemeiate. Nu vreau să acuzi pe nimeni fără dovezi. De aceea am păstrat totul pe stick.”

Am introdus memoria într-un laptop.

Primul fișier conținea copii după extrase bancare.

Am recunoscut imediat conturile noastre.

În ultimele opt luni fuseseră făcute mai multe transferuri către contul lui Iulian.

Sumele erau mari.

Dar nu asta m-a șocat.

Al doilea fișier era format din înregistrări audio.

Am apăsat „Redare”.

Vocea Monicăi s-a auzit limpede.

— Dacă o convingem să-mi dea procură, putem vinde terenul fără să știe Ernesto.

A urmat vocea lui Iulian.

— Mai trebuie doar să așteptăm. Oricum medicamentele ei o fac tot mai slăbită.

Am simțit că nu mai pot respira.

— Ce înseamnă asta? am întrebat.

Octavian a oftat.

— Elena începuse să suspecteze că cineva îi schimba tratamentul. De aceea și-a făcut analize suplimentare și a început să strângă dovezi. Nu a vrut să tragă concluzii până nu era sigură.

În acel moment mi-am amintit că, în ultimele luni, Monica insistase să îi pregătească zilnic pastilele.

Crezusem că doar o ajută.

În dosar mai exista un raport medical.

Analizele indicau prezența unor substanțe care nu făceau parte din tratamentul prescris.

Nu dovedeau o crimă.

Dar justificau deschiderea unei anchete.

Octavian s-a ridicat.

— Am predat deja o copie avocatului companiei. După ce citești totul, mergem împreună la poliție.

În orele următoare am dat declarații și am predat toate documentele.

Ancheta a durat câteva luni.

Expertiza medico-legală a stabilit că era nevoie de investigații suplimentare privind circumstanțele decesului Elenei.

În cele din urmă s-a dovedit că administrarea incorectă a medicamentelor îi agravase grav starea de sănătate. Au urmat cercetări pentru stabilirea responsabilităților și pentru tentativa de fraudă privind bunurile familiei.

Iulian și Monica au fost nevoiți să răspundă în fața legii pentru faptele lor.

Ceea ce m-a durut cel mai tare nu a fost pierderea banilor.

Ci faptul că femeia cu care îmi împărțisem viața își petrecuse ultimele săptămâni încercând să mă protejeze.

Într-o seară, după încheierea tuturor procedurilor, m-am dus singur la mormântul Elenei.

Am pus florile pe piatra rece și am șoptit:

— Ai avut dreptate să nu renunți. Ai reușit să spui adevărul chiar și după ce ai plecat.

Vântul mișca ușor frunzele copacilor.

Pentru prima dată de la înmormântare, am simțit că durerea rămânea, dar nu mai era însoțită de îndoială.

Elena își ținuse ultima promisiune.

Avusese grijă de mine până la capăt.