M-am întors acasă ca să sărbătoresc ziua de naștere a mamei mele

Teodora a rămas nemișcată câteva secunde.

În șoapta mamei nu era teamă de frig.

Era teamă de cineva.

A ridicat privirea spre hol exact în momentul în care Bogdan a intrat în sufragerie.

— Uite cine a venit! a spus el zâmbind forțat. Ce surpriză…

S-a apropiat și și-a sărutat mama pe frunte.

— Cum te simți azi?

Judita nu i-a răspuns.

Ținea cu amândouă mâinile gulerul hainei, de parcă se temea că cineva urma să i-o desfacă.

Teodora a observat imediat gestul.

La masa de prânz, atmosfera era apăsătoare.

Cristina răspundea în locul Juditei la orice întrebare.

— Mama mănâncă foarte puțin.

— Mama uită multe lucruri.

— Mama obosește repede.

Judita încerca de câteva ori să spună ceva, dar era întreruptă de fiecare dată.

După tort, Bogdan a ieșit în curte să vorbească la telefon.

Cristina s-a dus în bucătărie.

Pentru prima dată, Teodora a rămas singură cu mama.

S-a apropiat încet.

— Mamă… de ce nu vrei să scoți haina?

Judita a început să plângă.

— Pentru că nu vreau să vezi.

— Ce să văd?

Femeia și-a desfăcut încet primii nasturi.

Sub haină purta o bluză cu mânecă lungă.

A ridicat cu greu mâneca dreaptă.

Pe antebraț se vedea o vânătaie mare, aproape galbenă pe margini.

Teodora a încremenit.

— Cine ți-a făcut asta?

Judita și-a coborât privirea.

— Am căzut…

Dar vocea îi tremura.

— Mamă…

După câteva clipe de tăcere, bătrâna a șoptit:

— Bogdan spune că, dacă nu sunt atentă și stric lucrurile, trebuie să învăț.

Lumea Teodorei s-a prăbușit.

— Te lovește?

Judita a închis ochii.

— Nu foarte tare… doar când se enervează.

În acel moment, Teodora a auzit cheia în ușă.

Bogdan se întorsese.

Ea a încheiat imediat haina mamei și a zâmbit, prefăcându-se că nimic nu se întâmplase.

În acea seară nu a plecat.

A spus că este prea obosită pentru drumul lung.

După ce toți s-au culcat, a început să caute prin biroul fratelui ei.

Într-un sertar a găsit mai multe documente.

Primul era o procură generală prin care Judita îi dădea lui Bogdan dreptul să administreze toate bunurile.

Al doilea era un contract de vânzare pentru terenul bunicilor.

Al treilea era extrasul de cont al mamei.

Pensia ei intra lunar, dar aproape toți banii erau transferați imediat într-un cont pe numele lui Bogdan.

Teodora simțea că îi tremură mâinile.

Dar adevărata lovitură a venit odată cu ultimul dosar.

Era o evaluare a casei.

Bogdan și Cristina pregăteau vânzarea ei.

Mama urma să fie mutată într-un cămin privat imediat după semnarea actelor.

A doua zi dimineață, Teodora nu a spus nimic.

Și-a dus mama la medic sub pretextul unui control.

Medicul a observat imediat vânătăile și a întrebat-o direct dacă cineva o agresează.

De data aceasta, Judita a izbucnit în plâns.

Tot adevărul a ieșit la iveală.

Au urmat anchete, declarații și procese.

Procura a fost anulată, deoarece fusese semnată într-o perioadă în care Judita nu înțelegea pe deplin consecințele actului.

Transferurile de bani au fost verificate, iar casa nu a mai putut fi vândută.

Bogdan a încercat să spună că totul fusese făcut pentru binele mamei.

Dar explicațiile lui nu au convins pe nimeni.

Câteva luni mai târziu, Judita s-a mutat împreună cu Teodora.

În prima zi petrecută în noua casă, fiica i-a spus zâmbind:

— Mamă, poți să-ți dai jos haina. Aici nu trebuie să te mai ascunzi de nimeni.

Judita a desfăcut încet nasturii și a lăsat haina să cadă pe spătarul scaunului.

Apoi și-a îmbrățișat fiica și a șoptit printre lacrimi:

— De ziua mea, cel mai frumos cadou n-a fost tortul.

— Atunci ce a fost?

— Faptul că ai venit… înainte să fie prea târziu.