O femeie credea că fiul ei adolescent are grijă în fiecare zi de flori în curte

Svetlana a rămas paralizată, cu inima bătând nebunește. În brazda aceea care părea simplă, curată, zăcea un teanc de hârtii vechi și rupte, pline de cifre, note și semnături, amestecate cu câteva bancnote vechi, murdare și încolăcite. Erau hârtii cu datorii, promisiuni de plată, tot felul de „chitanțe” de la oameni din sat, unele de pe vremea bunicii lui Igor.

— Igor… ce e asta? — a întrebat tremurând, apropiindu-se de fiu.

Băiatul a ridicat privirea, calm, dar cu o ușoară tristețe:
— Mamă… am vrut să le ascund. Nu mai suportam să văd oamenii că vin mereu să ceară bani de la noi. Toți credeau că ești singură și că pot profita… Eu le-am adunat, ca să nu mai simți stresul.

Svetlana simțea lacrimile fierbinți cum îi urcă pe obraji. Nu doar că fiul ei nu fura sau nu mințea, ci încercase să protejeze familia. Tot acest timp, aparent „săpând pentru flori”, el salvase onoarea și liniștea mamei.

Rex, parcă înțelegând totul, s-a liniștit și s-a așezat lângă Igor, ca un paznic al curții și al secretelor ascunse. Svetlana l-a strâns în brațe pe fiul ei și a simțit un val de mândrie și recunoștință.

A doua zi, satul întreaga a aflat de gestul băiatului. Oamenii au venit să discute, unii uimiți, alții emoționați. Igor nu căutase laude, dar acțiunea lui a schimbat ceva în comunitate: vecinii au început să fie mai atenți la necazurile altora, iar mama lui, Svetlana, a înțeles că fiul ei crescuse cu adevărat, cu inima mare și curaj de a face bine, chiar și în tăcere.

Brazda din curte a rămas neatinsă, ca un memento. Dincolo de flori și pământ, acolo se afla sufletul unui adolescent care alegea să facă dreptate în lumea lui mică, iar Svetlana știa că nimic nu poate fi mai frumos decât să vezi cum dragostea și responsabilitatea cresc, chiar și unde nimeni nu se uită.

Și, în fiecare seară, când Igor ieșea să „lucreze în grădină”, Svetlana știa că băiatul ei nu doar că îngrijește pământul, ci și inimile celor din jur.