Soacra mea, care are 50 de ani, nu s-a putut abține niciodată de la bărbații mai tineri

Camera era întunecată, cu jaluzelele trase și un miros greu în aer. Am simțit cum îmi tremură genunchii când am pășit înăuntru. Pe noptieră erau pahare goale și farfurii cu resturi uscate. Am strigat numele Rosei, dar nu a răspuns.

În clipa următoare, am văzut-o întinsă pe pat, îmbrăcată într-o cămașă de mătase roșie, cu părul răvășit. Lângă ea, Victor stătea nemișcat, cu fața palidă și ochii închiși. Am scos un țipăt care a răsunat în toată casa.

Cătălin a venit alergând. Când a intrat și a văzut scena, s-a oprit ca lovit de trăsnet. Am crezut că sunt morți amândoi. Am sunat imediat la salvare, iar medicii au ajuns în câteva minute. După ce i-au verificat, ne-au spus că sunt amândoi vii, dar complet epuizați și deshidratați.

Mai târziu, Rosa a fost internată câteva zile. Acolo, am aflat adevărul. Victor îi dăduse niște „pastile naturiste pentru tinerețe” cumpărate de pe internet, fără să știe ce conțin. În realitate, erau niște stimulente puternice care le-au afectat amândurora inima.

După ce și-a revenit, Rosa a început să plângă. A spus că a vrut doar să simtă din nou că trăiește, că e iubită și frumoasă. „Toată viața mea am avut grijă de alții”, mi-a spus cu voce tremurândă. „Când m-am uitat în oglindă și am văzut ridurile, am simțit că nu mai exist.”

Am înțeles atunci că nu era doar o femeie vanitoasă, ci o persoană care nu-și găsise liniștea în suflet. Dorința ei de a părea tânără era, de fapt, dorința de a fi văzută, apreciată, iubită.

După ce a ieșit din spital, a decis să-l trimită pe Victor la muncă. A găsit un post la un atelier de tâmplărie din satul vecin. Iar ea a început să-și ocupe timpul cu altceva – s-a înscris la un curs de pictură și mergea în fiecare dimineață la piață, zâmbitoare, cu o eșarfă colorată în păr.

Odată, la cină, mi-a spus: „Știi, Ana, n-am învățat niciodată să trăiesc pentru mine altfel decât prin bărbați. Dar acum… am să trăiesc frumos, chiar și cu riduri.”

De atunci, casa noastră s-a umplut din nou de liniște. Cătălin a început s-o privească pe mama lui cu mai multă blândețe, iar eu am învățat că oamenii care par superficiali ascund uneori cele mai adânci doruri.

Rosa încă se aranjează în fiecare zi, dar nu mai exagerează. Își dă cu un strop de ruj, își prinde părul într-un coc lejer și iese pe terasă cu o ceașcă de cafea. Uneori o aud fredonând încet, privind răsăritul.

Iar când o văd așa, nu mai văd o femeie care se agață de tinerețe, ci o femeie care, în sfârșit, a învățat să fie în pace cu ea însăși.