Când o întâlnire atent pregătită s-a transformat într-o neînțelegere amuzantă

Când prietena mea cea mai bună, Maria, mi-a aranjat o întâlnire pe nevăzute, nu știam deloc la ce să mă aștept. Spre surprinderea mea, Andrei a apărut cu un buchet de trandafiri și un mic dar atent — un breloc cu inițiala mea. La cină, a fost politicos, atent și foarte ușor de vorbit cu el. Când a venit nota, am vrut să plătesc partea mea, dar el a insistat să mă invite. Am plecat acasă bucuroasă, convinsă că seara fusese minunată.

A doua zi dimineață, m-am trezit cu o notificare de la Andrei și am crezut că e un mesaj drăguț. În schimb, mi-a trimis o „factură” în glumă, în care trecuse florile, cadoul și chiar deschiderea ușii de la mașină drept „servicii de întâlnire”. Pe lângă asta, mai adăugase și „taxe” amuzante, cum ar fi complimentele și „garanția pentru o a doua întâlnire”. Deși părea o glumă, unele părți sunau cam serios și nu știam exact cum să reacționez.

I-am trimis mesajul Mariei, care a fost la fel de surprinsă. Ea i l-a arătat prietenului ei, Cristi, care întâmplător îl cunoștea pe Andrei. Ca să destindă atmosfera, Cristi a făcut și el o „factură” amuzantă, scriind acolo „pentru că te-am prezentat unei persoane minunate” și „pentru că bunătatea vine cu condiții”. Când Andrei a răspuns, părea puțin încurcat, iar eu i-am trimis doar un emoji cu degetul mare ridicat și am mers mai departe.

Mai târziu, Maria m-a sunat râzând, cerându-și scuze și spunând că, totuși, se transformase într-o poveste pe care probabil o vom ține minte mereu. Am păstrat brelocul — nu ca amintire a întâlnirii, ci ca suvenir dintr-un moment unic al întâlnirilor moderne. În cele din urmă, am învățat că și cele mai frumoase gesturi pot fi uneori greșit înțelese și că e mai bine să păstrezi lucrurile simple și să comunici deschis încă de la început.