Povești

De ziua mea, părinții mi-au trimis o cutie cadou

Le-am făcut semn să intre. Doi ofițeri, unul mai tânăr, celălalt cu experiență. Cel tânăr părea că se uită direct prin mine. Celălalt s-a aplecat spre cutie, a scos o lanternă mică și a inspectat-o fără să o atingă.

„Ați primit acest colet azi?”
„Da,” am răspuns.
„Știți cine l-a trimis?”
„Mama mea a spus că vine de la ei, dar adresa e… ciudată. Nu e a lor.”
„Și de ce nu l-ați deschis?”
„Soțul meu a observat că e identic cu niște cutii pe care le-am văzut la sora mea. A fost… un sentiment ciudat. Nu părea un cadou.”

Ofițerul cel în vârstă s-a uitat la Jason. „Sora dumneavoastră, ce face?”
Jason a răspuns în locul meu. „Lucrează cu niște importuri. Marfă scumpă. A avut probleme… legate de niște dispariții de pachete. Nu a spus niciodată prea multe.”

Cel tânăr a luat un telefon și a început să tasteze. Celălalt s-a apropiat de mine și a întrebat:
„Doamnă, știți dacă în cutie se află ceva periculos?”
Am clipit. „Nu. Dar mama mea… n-a fost niciodată atât de afectuoasă. Iar tonul ei… ceva nu era în regulă.”

Au chemat echipa de geniști. În mai puțin de 15 minute, casa noastră era înconjurată. Oamenii din cartier ieșeau la porți. Un robot a fost adus și a preluat cutia. A fost dusă într-o dubă albă, fără însemne. Apoi ne-au rugat să ieșim din casă pentru câteva ore.

Ne-am refugiat într-o cafenea de pe colț. Eu tremuram, Jason îmi ținea mâna. Telefonul meu a vibrat. Un mesaj de la un număr necunoscut:
„Sper că ai deschis cutia. Ar fi fost ultimul tău cadou.”

Am leșinat.

Când m-am trezit, eram la spital. Jason era acolo. Poliția era acolo. Și un bărbat în costum care nu s-a prezentat, dar pe care toți ceilalți îl ascultau.

Cutia conținea o substanță volatilă, ambalată într-un mod care semăna cu o bombă artizanală. Dacă aș fi tras de sigiliu… am fi fost morți.

Sora mea a fost arestată a doua zi, pe aeroport. Încerca să fugă din țară.

Mama? Ea „n-a știut nimic”. Dar vocea din mesajul anonim a fost recunoscută. Era a ei.

De ziua mea, părinții mei chiar mi-au făcut un cadou. Dar cel mai de preț lucru pe care l-am primit n-a fost în cutie. A fost viața mea. Salvată de bărbatul care a spus doar două cuvinte: „Nu deschide.”

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.