De șase ani facem Revelionul la tine pe gratis

Marina n-a mai spus nimic.

A dus cutia grea singură, cu dinții strânși, simțind cum ceva se rupe încet în ea. Nu spatele o durea cel mai tare, ci umilința.

Seara, după ce a așezat totul în frigider, a deschis ușa și a rămas pe loc. Rafturile erau pline până la refuz. Peste o mie de lei cheltuiți dintr-o singură zi. Aproape cât jumătate din ce strânsese pentru baie.

Atunci frigiderul a scos un zgomot scurt și s-a oprit.

Lumină nu mai era. Nici răcoare. Nimic.

— Victor… — a spus ea încet. — Frigiderul s-a stricat.

El a oftat deranjat.

— Acum? Serios? N-ai putut să-l strici după sărbători?

Antonia Petrescu a sărit ca arsă.

— Cum adică s-a stricat?! Carnea mea! Peștele! Știi cât costă toate?!

Marina s-a sprijinit de perete. A simțit cum i se înmoaie genunchii.

— E vechi… am zis de ani de zile că trebuie schimbat.

— Nu mă interesează! — a tăiat soacra. — Suni imediat la service. Sau cumperi altul. Nu cumva să se strice masa de Revelion!

Marina a privit bucătăria. Faianța crăpată. Chiuveta care curgea. Frigiderul mort. Și trei oameni care așteptau totul de la ea.

Atunci, pentru prima dată în șase ani, a spus:

— Nu.

Victor s-a întors mirat.

— Ce „nu”?

— Nu mai cumpăr nimic. Nu mai repar nimic. Nu mai gătesc pentru nimeni.

Soacra a izbucnit:

— Ești nerecunoscătoare! După tot ce-am făcut pentru tine!

— Ce ați făcut? — Marina a ridicat vocea, calm, dar ferm. — M-ați transformat în bucătăreasă, sponsor și femeie de serviciu. Din banii mei. Din munca mea.

Victor s-a ridicat nervos.

— Hai, nu exagera. O faci iar pe victima.

Marina a mers în dormitor, a scos dosarul cu economii și l-a pus pe masă.

— Ăștia sunt banii mei. Pentru casa mea. Pentru viața mea. Revelionul anul ăsta nu se face aici.

— Și unde mâncăm?! — a strigat soacra.

— La restaurant. Sau la dumneavoastră. Sau unde vreți.

S-a lăsat o liniște grea.

Antonia Petrescu a plecat bombănind. Victor a trântit ușa după ea.

În noaptea de Revelion, Marina a stat singură. Cu o supă simplă, o lumânare și liniște. N-a mai gătit. N-a mai spălat. N-a mai explicat nimic nimănui.

Pe 2 ianuarie a chemat un instalator. A schimbat frigiderul. A început renovarea băii.

Iar peste o lună, când Victor i-a spus că „mama încă e supărată”, Marina a răspuns liniștită:

— Și eu am fost. Șase ani. Acum mi-a trecut.

Și pentru prima dată, Anul Nou chiar a însemnat un început.