Soacra mea s-a așezat între mine și soțul meu la masa mirilor

M-am întors la masă cu același zâmbet calm pe buze. Carolina stătea dreaptă pe scaun, ca o regină care tocmai își revendicase tronul.

Radu se uita ba la mine, ba la ea, complet pierdut.

„E totul în regulă?” a șoptit el.

„Perfect,” i-am răspuns.

După câteva minute, un ospătar s-a apropiat de masa noastră cu un carnețel.

„Scuzați-mă,” a spus politicos. „Avem o mică schimbare de protocol.”

Carolina a ridicat sprâncenele.

„Ce fel de schimbare?”

„Masa mirilor va fi reorganizată,” a continuat el. „Conform dorinței miresei.”

Am văzut cum i se strânge maxilarul.

„Cum adică reorganizată?”

În acel moment, doi alți ospătari au apărut cu o masă rotundă mică, pe care au așezat-o chiar lângă ringul de dans.

„Aceasta este masa specială pentru mama mirelui,” a spus ospătarul, cu un zâmbet larg. „Loc de onoare.”

Invitații au început să șușotească. Cineva a râs înfundat.

„Poftim?” a izbucnit Carolina.

„Ați spus că sunteți cea mai importantă femeie din viața lui Radu,” am spus eu calm. „Așa că am vrut să aveți o masă doar pentru dumneavoastră. Să vă bucurați de atenție.”

Pe masă trona un carton mare, scris frumos:
„Mama Mirelui – Regina Zilei”

Unchiul lui Radu a izbucnit în râs. Apoi altcineva. Apoi jumătate din sală.

„Nu… nu asta am vrut,” a bâiguit Carolina.

„Ba da,” i-am răspuns. „Exact asta.”

Ospătarii i-au luat scaunul dintre noi și l-au dus lângă masa ei specială.

Radu a înțeles în sfârșit.

S-a ridicat și a spus tare, ca să audă toată lumea:

„Mama, te iubesc. Dar azi este despre mine și soția mea.”

Tăcere.

Carolina s-a așezat încet la masa ei, roșie la față.

Când muzica a început și mirii au deschis dansul, toți ochii erau pe noi.

Nu pe ea.

La finalul serii, Carolina a plecat mai devreme, fără să-și ia rămas-bun.

Eu și Radu am rămas pe ring, obosiți, fericiți, liberi.

Și atunci am știut un lucru sigur:

Respectul nu se cere. Se impune.