SOȚUL MEU A CREAT UN NOU PROGRAM PENTRU MINE

Era o cutie mică, legată cu o fundă roșie, așezată frumos lângă o farfurie goală. Nicio urmă de miros de mâncare, nicio tigaie pe foc, nicio urmă de „soția ideală” din programul lui Steve. Jake s-a uitat confuz la pachet, apoi la mine.

— Ce e asta? a întrebat el.

— Primul pas din noul meu program, am spus zâmbind.

A desfăcut fundița și a găsit înăuntru… propriul lui program. Tipărit frumos, laminat chiar. L-am numit: „Jake – Soțul Perfect în 10 Pași.”

Primul punct: Trezirea la 4:30 dimineața pentru meditație și introspecție, urmată de prepararea cafelei pentru soție, cu spuma perfectă, ca la cafenea.

Al doilea: Masaj de picioare după ce soția vine de la sală.

Al treilea: Cumpărături săptămânale fără să uite niciodată absorbantele sau brânza preferată a Lisei.

Jake a început să citească mai repede, frunzărind foile, fiecare cu cerințe mai absurde și mai amuzante.

La punctul șase scria: Seara de dans popular obligatorie în sufragerie, cu muzică de la Subcarpați sau Fanfara Ciocârlia, pentru a nu uita rădăcinile culturale.

La final, un paragraf bonus, scris cu litere îngroșate: Dacă soțul refuză vreun punct din program, va fi obligat să spele geamurile, gardul și bicicleta veche din pivniță, cu periuța de dinți.

Jake a ridicat privirea și mi-a spus:

— Ești serioasă?

— La fel de serios cum ai fost tu când mi-ai dat lista aceea. Acum suntem egali, nu?

A oftat și-a încercat să zâmbească. Dar eu știam că îl ustură.

Timp de câteva zile, atmosfera a fost tăcută, dar încărcată. Eu îmi vedeam de ale mele, fără să mai pun masa, fără să mai strâng după el. Nu-i mai spălam cămășile, nu-i mai călcam nimic. El a început să bage de seamă.

Într-o seară, l-am găsit în bucătărie, gătind paste. Mirosea a ceapă prăjită și a usturoi, iar el purta șorțul meu cu buline roșii. Am râs.

— Nu știu cum reușeai să faci toate astea și să nu-ți sară mustața, a zis el, stropit cu sos pe guler.

— Nu am mustață, dar am răbdare, i-am răspuns, zâmbind.

A doua zi mi-a adus flori. Nu trandafiri roșii clișeici, ci un buchet de flori de câmp, cu margarete și albăstrele. „Ca la bunica-n grădină,” mi-a spus.

Și pentru prima oară după mult timp, am văzut sinceritate în ochii lui.

Nu Steve, nu idei scrise de bărbați care n-au avut niciodată o relație de durată. Doar el. Jake. Bărbatul de care mă îndrăgostisem.

A rupt lista aia cu programul meu în două, apoi în patru. A făcut-o bucăți mici, ca să nu-i mai treacă prin cap vreodată ideea de-a-mi dicta viața.

— Poți fi soția perfectă, mi-a zis, dar numai dacă eu sunt bărbatul care merită asta.

Iar în seara aia, în loc de musafiri și gustări, am avut noi doi o masă simplă cu mămăligă, brânză de burduf și ceapă roșie. Ne-am ținut de mâini, am râs și-am înțeles, într-un final, că în dragoste nu e loc de planuri impuse, ci doar de respect reciproc.

Așa am început să ne scriem propriul program. Fără puncte. Fără reguli. Doar cu iubire.