I-a dat o palmă chiar în fața judecătorului… nu știa cine era ea…

Agentul Kovacs a râs scurt, cu acel râs batjocoritor care umplea holul de tensiune.

— Auzi la ea… îmi spune mie cum să vorbesc.

A mai făcut un pas spre ea.

— Hai, dispăre de aici înainte să chem pe cineva să te scoată afară.

În jur, câțiva oameni se opriseră deja. Un bărbat cu un dosar gros în brațe privea scena cu sprâncenele ridicate. O femeie în vârstă șoptea ceva unei prietene.

Sanda a rămas nemișcată.

— Nu plec nicăieri, a spus ea liniștit. Am o programare legală.

Atunci Kovacs și-a pierdut răbdarea.

— Ți-am spus să pleci!

A apucat-o brusc de braț.

În acel moment, totul s-a schimbat.

Mișcarea ei a fost atât de rapidă încât aproape nimeni nu a înțeles ce s-a întâmplat. Într-o clipă, mâna lui Kovacs era răsucită într-o poziție imposibilă. În următoarea clipă, agentul era întins pe podea, gemând de durere.

Holul a amuțit.

Un coleg al lui Kovacs a alergat spre ei.

— Ce se întâmplă aici?!

Judecătorul care tocmai ieșea din sala patru s-a oprit în prag.

— Ce e gălăgia asta?

Kovacs încerca să se ridice, dar nu reușea.

— A… atacat un polițist… a mormăit el.

Judecătorul s-a uitat la Sanda.

— Doamnă, explicați imediat ce s-a întâmplat.

Sanda și-a aranjat calm geanta pe umăr.

— Domnule judecător, acest agent m-a insultat și m-a agresat fizic.

Judecătorul s-a încruntat.

— Kovacs, e adevărat?

Agentul a tăcut.

În acel moment, Sanda a deschis geanta și a scos un portofel mic din piele.

L-a deschis și l-a arătat.

Înăuntru era legitimația.

Judecătorul a clipit surprins.

— Stați puțin… dumneavoastră sunteți…

Un murmur a trecut prin tot holul.

Sanda Moraru nu era o femeie oarecare.

Era inspector principal în cadrul Direcției Generale Anticorupție.

De luni de zile, conducea o anchetă exact despre abuzurile și mita din tribunale.

Inclusiv despre comportamentul unor agenți de pază.

Fața lui Kovacs s-a albit.

— Nu… nu se poate…

Sanda l-a privit calm.

— Ba da. Se poate.

Judecătorul și-a dres glasul.

— Agent Kovacs, rămâneți pe loc.

Doi polițiști care patrulau pe coridor s-au apropiat imediat.

— Conform procedurii, veți fi suspendat până la finalizarea anchetei, a spus judecătorul.

Oamenii de pe hol priveau scena fără să clipească.

Kovacs a încercat să protesteze.

— Domnule judecător, eu doar—

— Destul, a spus acesta tăios.

Sanda și-a luat calm dosarul.

— Știți… a spus ea liniștit, uitându-se la Kovacs, oamenii cred uneori că puterea înseamnă să ridici vocea.

Holul era complet tăcut.

— Dar adevărata putere înseamnă să știi că legea este pentru toți.

Kovacs nu mai spunea nimic.

Câteva minute mai târziu era escortat pe coridor, cu capul plecat.

Sanda a intrat în sala de judecată exact la ora programării.

Judecătorul a privit-o respectuos.

— Doamnă Moraru… putem începe.

Ea a dat din cap și s-a așezat.

În sală era liniște deplină.

Pentru prima dată în acea dimineață, oamenii nu mai vedeau doar o femeie elegantă cu o geantă neagră.

Vedeau un om care nu acceptase să fie călcat în picioare.

Și care, prin calm și demnitate, schimbase complet soarta unei zile care începuse ca oricare alta.