„Eu sunt bărbat, nu bancomat!”

În fața lui nu se afla nicio farfurie pregătită.

Pe masă era așezată o singură porție de tocăniță, un coș cu pâine și un dosar albastru.

Daria și-a tras liniștită scaunul și s-a așezat.

— Poți să iei loc… dacă ai plătit pentru masa asta.

Oleg a râs batjocoritor.

— Hai, termină cu teatrul.

A întins mâna spre oala de pe aragaz.

Daria i-a pus capacul la loc.

— Nu.

El a rămas câteva secunde privind-o neîncrezător.

— Cum adică nu?

— Exact așa. Tocănița asta am cumpărat-o din banii mei. Carnea, legumele, condimentele, gazul cu care am gătit și apartamentul în care stai sunt plătite de mine.

Oleg și-a încrucișat brațele.

— Serios? Ai ajuns să-mi numeri îmbucăturile?

— Nu. Doar cheltuielile.

A deschis dosarul și i-a împins o foaie.

Era un tabel.

În el erau trecute toate plățile din ultimele două luni: întreținerea, curentul, gazele, internetul, cumpărăturile, produsele de curățenie și ratele la apartament.

În dreptul contribuției lui scria simplu:

0 lei.

Oleg a împins foaia înapoi.

— Nu mă impresionează.

— Știu.

Daria a scos apoi un alt document.

— Acesta este contractul de proprietate. Apartamentul este exclusiv pe numele meu. Tu ai domiciliul în altă parte.

Pentru prima dată, expresia lui Oleg s-a schimbat.

— Și?

— Și începând din această seară nu mai locuiești aici gratuit.

El a izbucnit din nou.

— Mama are nevoie de bani! Tu ai serviciu, câștigi bine!

— Și eu am nevoie de un partener, nu de un chiriaș fără chirie.

Camera a rămas tăcută câteva secunde.

— Ai de ales.

Ea a împins spre el două plicuri.

Pe primul scria:

„Contribuție la cheltuielile familiei.”

Pe al doilea:

„Cheile apartamentului.”

— Dacă alegi primul plic, rămânem și construim o familie în care amândoi contribuim.

Dacă alegi al doilea, îți iei lucrurile în seara asta și mergi să locuiești cu mama ta, că tot acolo ajung banii tăi.

Oleg a încercat să bluffeze.

— Nu plec nicăieri.

Daria a luat telefonul.

— Atunci chem un lăcătuș mâine dimineață să schimb yala, iar lucrurile tale le vei găsi împachetate la ușă. Din punct de vedere legal, nu am nicio obligație să te întrețin.

Văzând că nu glumește, el a început să se plimbe nervos prin bucătărie.

— Pentru niște bani distrugi o căsnicie?

Daria l-a privit calm.

— Nu. Căsnicia ai distrus-o tu în ziua în care ai decis că salariul tău este doar al tău, iar salariul meu este al nostru.

A urmat o liniște apăsătoare.

După câteva minute, Oleg a mers în dormitor.

S-a întors cu un troler.

A pus cheile apartamentului pe masă și, fără să mai spună nimic, și-a adunat hainele.

Înainte să iasă pe ușă, s-a întors.

— O să regreți.

Daria a închis încet dosarul.

— Singurul lucru pe care îl regret este că n-am avut curajul să fac asta cu două luni mai devreme.

Ușa s-a închis în urma lui.

Pentru prima dată după mult timp, în apartament era liniște.

Daria și-a turnat tocănița în farfurie, s-a așezat la masă și a mâncat în liniște.

Nu pentru că îi dispăruseră toate problemele.

Ci pentru că, în sfârșit, încetase să mai întrețină un om care nu se purtase niciodată ca un soț.