TATĂL MEU, CARE NE-A PĂRĂSIT ACUM 20 DE ANI, M-A SUNAT DE PE PATUL DE MOARTE CA SĂ-MI CEARĂ O ULTIMĂ DORINȚĂ – CE MI-A CERUT MI-A SFÂRTECAT INIMA

— …înainte să plec, a continuat el cu un oftat greu. Ceea ce urmează s-ar putea să te doară, dar trebuie să știi.

Eu nu scoteam un cuvânt. Doar țineam telefonul lipit de ureche și încercam să-mi opresc lacrimile.

— Nu v-am părăsit pentru că am vrut. Am fost obligat să plec. Mama ta… a aflat ceva despre mine. Despre trecutul meu. Și m-a pus să aleg între a pleca în liniște sau a distruge tot ce aveam.

— Ce fel de trecut? am întrebat aproape șoptit.

— Alina… tu ai o soră.

Inima mi s-a oprit pentru o clipă.

— Ce?!

— Cu ani în urmă, înainte să fiu cu mama ta, am avut o relație. N-am știut niciodată că s-a născut o fetiță. Am aflat abia când avea aproape opt ani. Am început să o vizitez pe ascuns. Când mama ta a aflat… mi-a spus că, dacă nu dispar complet, o să te îndepărteze de mine pentru totdeauna. Și așa am făcut. Am plecat. Am preferat să fiu urât… decât să fiu uitat.

— Și de ce-mi spui asta acum?

— Pentru că vreau ca tu să o cunoști. O cheamă Ana. Are aceeași privire ca tine. Poate nu vrei să mă ierți. Poate nici n-ar trebui. Dar poate… poate puteți voi să vă aveți una pe cealaltă.

Tăcerea s-a lăsat între noi. Simțeam cum mi se prăbușește lumea, dar în același timp, cum se deschide una nouă.

— Și… ce vrei de la mine? am întrebat cu greu.

— Vreau… să mă ierți. Și dacă poți… să-i duci scrisoarea asta Anei. Nu are pe nimeni. Și nici nu știe că existi.

A doua zi, eram în tren. Cu scrisoarea în geantă. Cu inima grea. Și cu o soră despre care nu știam nimic, dar care — într-un fel straniu și dureros — putea fi începutul unui nou capitol.

Unul pe care tatăl meu nu avea să-l mai vadă. Dar poate… avea să-l lase în urmă.